Sunt ca niste case, ce cateodata devin neincapatoare pentru noile fiinte de lumina ce devenim. Paradigma despre recunostinta ii poate spune unui om ca recunostinta este inutila si ca il costa energie. Altuia ii poate spune ca e ratiunea de a fi, prima cale catre smerenie si detasarea de ego.

Odata cu elevarea spirituala, declansarea trezirii sinelui divin, constientizarea starii de intreg, este de dorit sa revizuim cat mai des paradigmele in care locuieste spiritul nostru. In plan subtil, paradigmele sunt portile prin care noi vedem Creatia. Este inutila revelatia si constientizarea unei noi paradigme daca aceasta nu este integrata in fiinta noastra si nu devine noua locuinta permanenta in care locuieste si se hraneste corpul nostru mental. La seminarul despre sufletul pereche foarte multi dintre cei prezenti au scos la iveala credintele lor despre acesta: “sufletul pereche nu exista” ; “sufletul pereche poate fi un stol”, “sufletul meu pereche nu vine in viata asta”. Credinta lor despre sufletul pereche le-a cristalizat si o realitate pe masura credintei lor: “O, femeie, mare este credinţa ta; fie-ţi precum voieşti“, dupa cum Isus ne-a revelat.

Ce credem noi despre univers = partea de univers spre care ne indreptam. Energia urmeaza atentia. Daca noi credem ca nu meritam, ca noi suntem orbi, ca ceilalti sunt rai, ca n-o sa ne gasim job, ca banii sunt nocivi, ca universul se destrama, ca va fi un cutremur extrem, ca nu mai este iubire si pentru noi, de ce asteptam ca universul sa ne dea alte raspunsuri decat aceste cereri?

Asta seara, va propun un exercitiu foarte simplu: revizuirea credintelor noastre despre cele mai importante aspecte ale vietii noastre: credinta despre Divinitate, despre obiectivul acestei vieti, despre partenerul nostru de drum, etc. Apoi, sa le privim sincer: sunt aceste incapatoare pentru sinele nostru divin? Permit acestea manifestarea unui viitor dincolo de puterea noastra de a imagina absolutul?

Apoi, sa ne privim limitele: de acceptare, de iubire, de incredere, de recunostinta, de smerenie. Ele sunt limitate doar de propriile noastre credinte. Sa revizuim cat mai curand aceste credinte si sa actionam cu toata vointa pentru ca toate credintele noastre sa fie trezitoare sau potentatoare. Sa decidem sa credem cu toata fiinta noastra ca Dumnezeu ne iubeste, ca ne indreptam catre lumina, ca soarele va rasari dupa ce trec acesti nori temporari, ca virtutile pe care le urmarim vor deveni manifeste.