Sindromul Mai Mult, alergatura dupa rezultate, galopul imaginilor si tot ce ne este vandut prin media si poate noi luam pe Nemestecate, ne impinge catre Impaunare, dorinta de a fi Cineva sau cel putin in rand cu cei Puternici, atasamentul fata de scena sau catre Eu nu merit ceea ce ne conduce lent si sigur catre suferinta pentru ca prin comparatie, invidie si eu vreau atunci cand nu obtinem ce vedem pe ecran ne suparam pe destin si pe Dumnezeu uitand de ceea ce ne aduce cu adevarat Bucurie…simplitatea mareata.
Cand ne-am bucurat ultima data de o floare de pe marginea drumului asa cum era ea? Cand ne-am bucurat ultima data de un norisor jucaus? Dar de un ceai sau de o plimbare simpla pe jos?
Tumultul orasului ne fura insa caii nostri interiori au nevoie sa se si odihneasca si sa se bucure. Sufletul nu este animat de salariu, rezultate, case mari, masini luxuase ci de simplitatea vie, jertfa frumoasa pe altarul zilei, chemarile, bucuriile simple, cautarile fara aplauze, izvoarele vii ale Vietii.
Atinci cand te restrangi macar lunea, miercurea si vinerea prin post si nu mai lasi Mai Multul sa te guverneze, in cupa-sufletului se aseaza Pacea Dumnezeiasca, Plinatatea, Iubirea de Tot si Toate.
Si eliberandu-te de dorinte, atasamente, agitatia mintii, alergaturi observi Maretia Nefardata a fiecarei Clipe, Stralucirea vie a Omului de langa tine, Regalul Simplitatii.