De cateva zile ma gândesc tot mai des daca nu ar fi posibil sa o întâlnesc pe Iulia Hasdeu de la care tot speram sa primesc unele sfaturi si indrumari in privinta dedublarii.
Sunt in afara corpului si ma gândesc puternic la imaginea Iuliei. Si cu un Doamne ajuta rostit in gand ca invocare parasesc adapostul indreptandu-ma spre inaltimi. Am alunecat mult in sus si la un moment dat apreciind ca m-am indepartat prea mult de corp, m-a oprit. Din inaltimi cobora o faptura minunata. Un chip frumos de copila imbracata cu un voal alb stralucitor.
Atat de mult m-a impresionat aceasta fiinta diafana ce cobora din sferele divine incat fara voia mea am revenit in corp.
La o alta incercare de a o intalni pe Iulia Hasdeu am patruns intr-un palat somptuos. In fata mea, pe un tron imperial, statea o femeie de o frumusete greu de descris, imbracamintea ei fiind dintr-o epoca mult indepartata, de a noastra. Pe cap poarta o coroana ce scanteiaza de nenumarate pietre pretioase ce o impodobesc.
M am apropiat cu oarecare timidtate de aceasta frumusete care la rândul ei s-a ridicat de pe tron si a venit in intampinarea mea. I am sarutat respectuos mana ce-mi fusese intinsa in semn de bun venit.
O rog sa mi spuna ce sa fac pentru a realiza cat mai usor despinderile mele din corpul fizic…
Sa le faci cu cat mai mult religiozitate imi raspunse ea…..apoi la alte intrebari pe care i le-am pus mi-a raspuns ca se numeste Brunhilda si ca a trait in anul 1050. I-am multumit pentru tot ce mi-a spus. M-a luat de brat si am strabatut sala imensa a palatului regal.
Revenind in corp imi pun din nou intrebari in legatura cu modul de comunicare dintre mine si entitatile intalnite. Pana la urma am inteles ca in lumea astrala exista un singur limbaj: gândirea. In orice limba am gandi, intelegerea este aceeasi.
Ilie Cioara,Moartea Mortii si Desavarsirea