Fiecare zi in Peru a venit cu reamintiri, talcuiri, intuitii, forte activate doar acolo, revelatii, aripi de lumina, raspunsuri. Pe 25 octombrie privind Galapagosul peruan, insulele Ballestas, ne-am activat pasarea interioara apoi tacand in desert am lasat temele zilei sau lectiile unei etape deschise in rasaritul christic sa se inchida frumos in apus, dezvelind propria radianta, maretie, frumusete. Devenisem mult mai luminosi dupa doar prima zi… cununi de intelegeri coborand in cupa sufletului alaturi de zambete talcuitoare care ne-au fost frumoase calauze pe parcursul tuturor celor 19 zile de vals in Impreuna-Una.

La Nazca ne-am reamintit de familia noastra de lumina si de civilizatiile care ne sustin in evolutie iar pe lacul Titiaca la altitudine ne-am rasfoit emotiile in tipat transfomandu-le in sentimente inaltatoare. Ca grup ne-am mai intalnit de 8 ori acum fiind a noua oara insa nu in viata aceasta. Si toata calatoria pe liniile timpului a fost pentru a onora transformarea-transmutarea-transfigurarea. Venisem ca niste copiii si iata ca in ultima zi 18 dintre noi aveau deja chipuri trinitare.

In Cusco in Templul Soarelui dupa multe probe interioare dar si dezveliri puternice am simtit ca intregul grup a fost acceptat pentru marele vals cu Machu Picchu si exact pe 1 noiembrie am inceput calatoria alaturi de 23 de porteri, peruani frumosi si sprinteni care ne-au fost alaturi timp de 4 zile.

Prima zi a fost blanda, aurita, calduroasa si plina de rodiri interioare. In primul templu in care ne-am oprit fortele locului ne-au tintuit pe cativa dintre noi si ramanand asa in supa cosmica am simtit viul locului, o scoala puternica in care ingerii apei, focului, aerului, pamantului isi dezveleau, puterile. Vechii incasi aveau o spiritualitate vie, frumoasa, radianta. De altfel toate site-urile intalnite pe drumului incas erau trepte initiatice pentru cei ce aveau sa slujeasca pe Machu Picchu. La inceput erau initiatii, considerati incepatori apoi veneau deschisii care aveau ochi pictati in palme apoi se dezveleau preotii si preotesele purtand bratari, cununi, lantisoare avand un ochi pictat in frunte alaturi de cei doi din palme. O piramida frumoasa se arata viului interior fiecare treapta de initiere fiind absolvita dupa 8 probe. Trena grupului ma inspira tot mai mult….pentru ca fiecare reprezenta o piesa din marele puzzle, preotii si preotesele incasi avand functii si puteri diferite.  Oprindu-ma in primul templu…..am trait o regresie spontana. Eram tanara nobila venita la templu in prima mea viata aici incepatoare si apoi deschisa la doar o viata distanta reintorcandu-ma si continuand drumul pana cand am cunoscut preotia. 3 contracte mi s-au dezvelit de catre paznicii locului, unul continand toate juramintele noastre, al doilea in care trebuia sa ne reintalnim a noua oara inchizand cercul si lasand in centrul lui, darurile noastre, bucuriile acestor vremi iar ultimul se referea la coroana luminii divine, spirala unimii si toate triunghiurile de lumina pe care era de dorit sa le aducem aici dand glas nou acestor temple aflate acum intr- o alta dimensiune a fiintarii….. inca lucratoare, vii, radiante asteptand ca vechii preotii sa aseze in marea cununa, rasarituri christice.

In prima mea oprire pe Inca Trail am simtit tot locul lucrand pe razele sufletului. Inaintam unind Cerul si Pamantul si drumul mi se parea plin de roade vechi, frumoase, radiante care doar ne desfaceau reamintirile, recunostiinta, iubirea de Tot si Toate.

A doua zi s-au activat urcand muntele interior si exterior, anumite crize de vindecare. Venisera dupa initierile si dezvelirile primei zile si erau pline de talcuire. Unii plangeau urcand, altii meditau urcand, altii tipau urcand, altii erau plini de graimi divine si lacrimau usor…cert este ca muntele ne atinsese pe toti. Insa in felul lor cei patru copiii, doi baieti si doua fetite care ne-au insotit pe Inca Trail au generat o unime, o bucurie si o recunostiinta fara margini. Vazandu-i micuti, puternici, determinati, lacrimile plecau, lasand loc doar luminitelor interioare. Desi a fost o zi grea frumusetea muntelui, a copiilor si mai ales lucrarea subtila a entitatilor locului ne-a ajutat intr-un mod incredibil sa inaintam frumos pe spirala interioara atingand fara prea mult efort varful de 4215 m. Eram acolo, cu putin oxigen insa fara dureri de cap, greturi si ameteli… in freamat, sufletele noastre recunoscand hora bucuriei. Muntele ne imbratisase pe toti revelandu-ne dincolo de varfuri, micutele prapastii interioare. Si da tot el ne ajutase sa le umplem cu florile iubirii. O zi minunata privind varfurile, zveltetea lor, maretia nefardata, radianta lor unimica. Insasi triunghiul cu varful in sus. Sentimentul de acasa era din ce in ce mai puternic fiecare pas revelandu-ne Calea, Adevarul, Viata. Corpul atmic este format din fapte inaltatoare si este creatia maestrilor acestei lumi, budhicul este modelat de sentimente inaltatoare si pana aici au ajuns sfintii iar cauzalui este al ideilor si gandurilor inaltatoare si pana aici au ajuns geniile cu aripi, oamenii frumosi, metaconsilierii, psihologii treziti, vindecatorii autentici. Atmicul descrie fructele, budhicul-florile si cauzalul-frunzele. Urcand muntele ma intrebam unde se afla adevarul?Unde il pot gasi oamenii? Nu poate fi in centrul trinitatii inferioare formate din minte-inima-corp acolo unde agitatia ne perturba si credem ca detinem adevarul ci doar in miezul trinitatii superioare poti gasi adevarul acolo unde linistea, iubirea, recunoastiinta iti pot deschide cartea vietii pentru a vedea contractul tau de suflet, calea ta, povestea pe care o ai de scris, propria maretie.

Mergand cu verdele alaturi am accesat cele trei spirale: a intrebarilor, a temelor si a darurilor bucurandu-ma de multa raurire divina, Chiar daca serile ne mai intorceam uzi si un pic infrigurati, radianta interioara, bucuria si mai ales maretia muntelui ne sustineau sa continuam drumul cu si mai mult elan, iubire, caldura fara sa ne plangem, atinsi de tot si toate, fiecare floare si fiecare tril mangaiandu-ne sufletele si pasirea.

A treia zi pe Inca Trail a fost pentru toti o zi plina de extaze coloristice….. papagalii, orhideele, lianele fiindu-ne alaturi in tot si toate. Capatasem viteza si inaintam cu totii aproape dansand…. imbratisand matasea fiecarui loc. Desi era o zi lunga ne simteam ca in cartea junglei, fosnitori, cantatori si mai ales binecuvantati. Recunostiinta, bucuria si iubirea ni se desfacusera in ochi astfel ca nu mai conteneam spunand….E atat de frumos!!!!!

Porterii ne rasfatau cu trei mese pe munte si un happy hour. Erau foarte caldurosi iar ghidul nostru Paul era chiar unul din preotii locului. Ridicase multe valuri povestindu-ne despre geometria sacra, ritualurile initiatice, maretia acestor temple. Si da incasii au folosit programe de invizibilitate, au calatorit interdimensional, au conlucrat cu alte civilizatii pentru a revela umanitatii, anumite varfuri de intelegere, au mutat cu puterea mintii, pietrele, au comunicat telepatic, au levitat, au fost Maestrii Triunghiului.

In ultima zi inainte sa intram in marele templu, Paul ne-a facut o surpriza….invitandu-ne sa vedem la 3 30 dimineata, un templu ascuns. Nu era mancat de turisti iar radianta lui initiala era inca vie. Aici am simtit cum preotii se pregateau pentru cele mai grele probe…Unii le treceau, altii nu. Acestea erau: Protectiile, Invizibilitatea, Calatoria, Comunicarea interdimensionala, Manipularea masinilor de zbor, Deschiderea celor 7 centri cu ajutorul sunetului, Focul sacru, Triunghiul.

Acest templu( ultimul pas inainte de Maccu Picchu) m-a atins cel mai mult. In dimineata vie dupa trei zile de nevointa pe munte …..un loc minunat isi desfacea puterile in fata ochilor nostri usor limpeziti. Aici se pregatisera preotii si noi respectiv 18 din 24 mai fusesem aici.

Si daca reuseam sa trecem de cele 8 probe mergeam sa slujim in templul celor Trei Ferestre sau in templul Soarelui sau in templul Lunii sau in templul Condorului. Facandu-ne temele, se activau darurile pe care le puteam transforma in rasarit christic in …….Salturi de Intelegere.