Cand am descoperit Toscana cu ochi de carne, facand diferite training-uri in Germania si limpezindu-ma in Toscana dupa ce am stat intr-un mic castel bantuit unde pasii celor de Dincolo se auzeau foarte clar si ciocaniturile si oftaturile iti invadeau Prezentul, atunci in jurul varstei de 27 ani mi-am zis ca si de mi-ar da vreun Conte un castel …il voi refuza caci Vechiul este prea Dens pentru a zburda si sau a zbura in Acum. Si nu am mai revenit in Toscana decat dupa multi ani( dupa ce mi-am terminat scolile de spiritualitate) inviorandu-mi mai intai ochiul interior si desfacandu-mi petalele sufletului. Si in 2016 cand am pasit din nou in trena Toscanei m-am simtit ca Acasa….aristocratia altor vremi avand de data aceasta o radianta, o bucurie, o graime inaltatoare. Am inteles rapid ca atrasesem in acord cu datoriile/ karma mea castelul care nu radia ci doar isi plangea timpurile insa atunci in 2016…locurile alese sau mai corect cele care m-au ales aveau o frumusete si o caldura si un freamat minunat. Si puteam sa intru in stari extinse de constiinta si sa scriu curgand pe clapele fiecarui castel unind Cerul cu Pamantul!!! si traversam mai multe timpuri si case si corpuri pana la Mantuire. Si acolo unde nu ti-ai incheiat Temele te cheama un Castel sau un taram sau un om si totul este o hora a Reamintirilor, Revenirilor, Reintregirilor!!!
In ultimii ani am dansat cu Toscana din Chemare impletindu-ma cu povesti si oameni care mi-au activat nu raulete de reamintiri…ci Cascade!!!!Si aceste franturi de povesti care se tin de mana construind filmul tau, tabloul complet se intorc doar ca sa le pui Cununa, sa le dai un Sens mai Inalt, sa le unesti cu Cerurile!!! E ca si cum ai primi un tort sau o prajitura partial facuta sau gata de gustat dar careia ii lipseste Capsuna sau Zmeurica sau Cireasa din Centru.
Cand ochiul interior este limpede, Cartea vietii graieste pentru a-ti dezveli chipurile tale conlucrand toate la teserea Fiintei celei intru Lumina!!!!
Suntem mai batrani decat cei 2000 de ani si daca doar ne deschidem ca niste receptaculi divini vom descoperi prin reamintire, deja vu, deja conue, simpatii spontane, regasiri, chemari, bucuria unor locuri sau scrieri conective… o SupraLume graitoare in Lumea Noastra.
Toscana cu dealurile ei verzi, radiante, frumoase si casutele roz cocatate pe varfuri m-a condus in versul mai multor vieti insa cea mai interesanta era legata de apararea unei cetati, de toata intrigaraia tesuta abil de conducatorii vremii, de foc si jertfa si de multa Daruire pentru a apara un Timp in care nu exista relaxare, vacante si pace ci doar lupta, durere, pamanturi care jeleau si oameni care isi terminau rapid misiunile. Si in multe vieti luptele acopereau intregul tablou si stau si ma intreb de ce nu fructificam mai bine acest Timp, de ce nu-l bucuram mai mult, si nu-i multumim neintrerupt ci cadem in Vai Mie, cultivam nemultumirea, invidia, supararile, suntem in competitii cu oricine, nu dam voie Cununilor Vietii sa ne atinga Sufletul!!!
Privind dealurile Toscanei am simtit din nou chemarea de a Urca, zilnic si cu iubire catre unicul Soare, Isus Christos si de a-i multumi neintrerupt pentru hora Frumusetilor de pe aceasta Planeta, pentru Bucuria radianta a fiecarui Loc, pentru istoriile care se dezarhiveaza cu lacrima dar si cu intelepciune in Cupa care suntem pentru Ochiul Christic din Triunghiul Divin care dezvaluie, sustine si ne intareste in Tot si Toate!!!
Si chiar daca nu aveti dealuri in locurile in care mergeti priviti Cerul, un copac, o floare si va veti reaminti Rostul vostru aici, Sensul Tainic…..sa inflorim si sa Rodim in Ceea ce Este, exact Asa cum Este!!!!