Am inceput dimineaza zilei de 16 aprilie, devreme in ochiul rasaritului, lasand raza lui Ra sa ne clateasca sufletul si apoi dospind pe ea cu multe entitati de lumina alaturi.

Poarta s-a deschis cu Valea Regilor care in adevar este o Vale nu un Munte si asta tocmai pentru a verifica in noi trecerea de la Viata la Moarte, felul in care am facut-o, ce mai avem de invatat, ce inseamna in Unime aceasta deschidere de Sens, ce poate fi rescris in Acum in legatura cu moartea, ce nu stiam atunci si invie in sufletul nostru Acum, puntile de lumina dintre viata si moarte, sentimentele care ne insotesc in astfel de momente.

 Am putut revedea in ochii sufletului 7 treceri pe care le facusem in Vechiul Egipt, 5 sa spunem intregitoare, 2 pe care le rescriam chiar atunci si asta pentru ca in trena trecerii mai aveam inca atasamente, suparari, legaturi.

 Si am deschis cele doua partituri incomplete si am dezlegat, imbratisat si am mai facut inca o data trecerea in energia bucuriei, lasand acest dar in toata Valea, sufletul fosnindu-mi de Sens si ochii interiori zburdand in valsul innoirii.

 Apoi din Valea Regilor am trecut pe Muntele reginei interioare ( care in adevar abia acum poate fi recunoscuta)  urmand apoi pe firul divin sa ajungem in Templul din Karnak unde coloanele Ceresti ne-au reamintit Puterea Treziei pe care o avusesem Candva si care in Taina lui Acum se reintorcea luminand ca un Far Departarile.

 Templul  si-a rescris versurile in ochiii sufletului nostru dezvaluindu-ne tainele, bucuriile, intoarcerile.

 Privindu-l mi-am amintit de un vis minunat in care peretii templului erau Cronika Akasa iar acoperisul era insusi Cerul. Si am simtit din nou cum in energia bucuriei, regasirii, impletirii locurile se rescriu, facand Trecerea si mustind in Centrul nostru pline de Sens.

 In Templul din Luxor, am simtit Unimea. Totul fremata asemeni unei pregatiri care se face pentru o minunata Nunta Cosmica care urmeaza sa aibe loc chiar acolo. Pe spatele templului se afla o Moschee ( Tatal) printre randuri glasuiau Mamele iar portile erau deschise de Fiice.

 In acest Templu glasul Unimii mi-a atins corzile si o melodie intregitoare a tasnit din insasi sufletele noastre.

 Aici am simtit imbratisarea Universului trecand peste greutatea trecutului si ridicand-o, inundand prezentul cu Sensuri, bucurand Cerurile interioare.

 In vers divin, Templul care suntem straluceste……………