M-am trezit in Poarta Mortii cu multe intrebari. Priveam, meditam, asezam.
In spatele tatalui meu cel care alesese sa mearga dincolo de val, trei luminite radiau: Stefan, Eva si Sarra, un triunghi de lumina compus dintr-o graaliana, un zamolxian si o ramaneza.
In fosnetul lor, lacrimile s-au transformat in intelegere, vuietul in liniste, zgomotul in bucurie si sens.
Ca niste lumanari vii, deschisesera CERURILE.
Si deodata am stiut: sunt Sfintii Bucuriei cei care mangaie fiecare clipa cu Sinceritatea lor, Frumusetea lor, Deschiderea lor.
Ei ne ajuta sa rasfoim nu doar cartea mortii ci si cartea vietii ca sa recunoastem ceea ce suntem: Minune, Om, Dumnezeu.
M-am trezit ca ii imbratisam si le pupam obrajorii. Atata bucurie cu care sfintesc fiecare clipa!!!
Cat har! Cata lumina!Cata revarsare de Sens!
Ei vin din legile iubirii pentru a ne dezvalui o noua fila a sfinteniei: cea a bucuriei de a fi. Nu durere, nu suferinta, nu jale, nu tipat sau regrete.
Si interiorul meu s-a desfacut in multe intelesuri….
Exista o taina a bucuriei-recunostiintei-frumusetii in care ne putem sfinti cu totii. Va amintiti de ea?
In Gratia lui Acum, Omul devine Sfant, Sfantul devine Inger si Ingerul devine Dumnezeu in Impreuna-Una!