Am fost chemata de poezie inca din varstele mici, de caii cosmici si de bucuriile ceresti insa desi am scris mult am dezvelit doar un pic in cateva reviste lasand Sfera Poeziei Sacre sa cuvante altfel in Cupa Vietii cautand rima zilei, spovada, insusi Talcul.

Imi amintesc de raurile de versuri care curgeau intr-un fel vindecator la varsta de 22 ani, rotunjind intelesul, adancind pasul, deschizand portile. Dupa fiecare rapire in Gratie ma opream uluita in fata tablourilor ceresti fara glas, coplesita….topita in Sfera Poeziei Sacre intr-o rodire frumoasa care mai tarziu a cuvantat.

Uneori Cerurile insailau prin mine zeci de poezii pe parcursul a trei ore si acele cearsafuri celeste imi apareau ca un puzzle divin cu n piese care asteptau sa fiu asezate in Marea Trecere, pregatind Intrarea, mangaind Pasii. Stiam ca nu sunt ale mele ci doar mi-au fost revelate si tocmai de aceea nu ma grabeam sa le dau spre publicare, le lasam inca in Cuptorul Gratiei, mustind de Sens pentru toti Traitorii care stiu si pot vizita Nelimitata Expozitie din Sfera Poezie Sacre.

La 24 de ani am ucis in mine poezia considerand ca alte lucruri, cariera, banii, casa sunt mai importante insa ceea am simtit in tot acest arest impus …a fost o altfel de poezie mai coapta, mai adancita, mai elaborata care imi desena Pasii Lumesti in Taina Recunoasterii de Sine, nelasand Trinitatea inferioara( Minte-Corp-Inima) sa triumfe, deschizand multe Porti Ceresti prin toate Triunghiurile Cuvantatoare.

Undeva in cupa varstei de 27 ani in micul meu rasarit de aripi am inceput sa simt ca poetii nu dispar ci doar se retrag fizic, cuvantarea lor continuand in Unime, un fel de Graire Divina cu care ne ating Limpezirea la Masa Tacerii.

Stiam ca unii dintre ei raman ghizi pentru aceasta Planeta alaturi de marii  Sculptori in Marmura Vietii, Pictori, Sfinti deschizand Portile Ceresti si inundand fiinta noastra cu multa Bucurie.

In Sfera Poeziei Sacre se afla toti marii cuvantatori in Dumnezeu, poeti stiuti sau nestiuti cu cerneala Iubirii facand vizibil Cerul.

In tinerete am frecventat cercuri de poezie si case de universitari si de multe ori cautand curentul divin nu-l gaseam, freamatul lipsea, poezia era stinsa.

N-am inteles mult timp acest fapt….insa exista si o poezie a ego-ului, exista o poezie a umbrei, a anticerurilor, exista o poezie a prapastiei. Si cu aceasta poezie stiu acum eu nu am rezonat.

Inteleg ca estetic vorbind pare mai colorata insa ii lipsesc aripile, avantul si mai ales Paradisurile.

Mai tarziu m-am bucurat ca am scapat de biciul Criticilor de mica Incordare pe care o aveam in preajma lor percepandu-le Tarcul, intuindu-le Duelul cu insasi Bucuria de a Fi.

Esenta Cuvintelor venita din insasi Valsul Sferelor le era complet necunoscuta. Pentru ei intr-adevar Poetii dispareau desi Versul divin nu pleaca….ramane in Noi, frumos si auriu pe Aripa Dezvelirii.

Sfera Poeziei Sacre exista si ea face parte din Coloana Luminii Divine.

Pentru a o accesa…. limpezirea, patrunderea in vers divin si bucuria va ajuta. Nu trebuie sa scrieti ci doar sa fuzionati cu ea, sa va contopiti cu ea in ochiul treziei.

Aici in aceasta Sfera nu am intalnit toate glasurile recunoscute de Critica ci doar acele Izvoare Divine care in Cupa Puritatii au atins in drag ceresc, Dezvelirea, Frumusetea, Unimea.

Din graiul lor am adus in petalele sufletului vostru cateva nucleee de lumina. Recititi poezia lui Blaga, Eminescu, Iulia Hasdeu si veti simti bucuria Cerurilor, avantul, insasi Frumusetea.

Poezia care vlaguieste, sugruma ca un lasou, arde nu este Poezie ci doar Parjol si aceasta Ardere spre Moarte nu vine din Unime si nu este spre Dezvelire.

Exista versuri goale sau sfori deloc cuvantatoare asezate frumos insa neboltitoare, niste soldati tacuti, muti poate chiar iuti care nu te ajuta sa iei cu asalt Cerurile.

 Astfel de hainute lumesti care declanseaza tristetea, depresia poate chiar suicidul nu vin din Sfera Poeziei Sacre.

Incercati sa rasfoiti cu ochiul divin poezia noastra si veti descoperi versul divin la multi poeti necunoscuti.

Cand eram micuta in preajma unui om frumos am descoperit o poezie graitoare in Unime, punte pentru Ceruri si ambrozie cereasca care a fost putin dezvelita, putin cunoscuta. Micul poet a murit devreme si sora lui Oana Bajenaru s-a straduit sa o dezvaluie, cu sfiala si iubire, tandru si discret fara  tobe, strigat, fierbere.

In cuvantul lui am simtit insasi Grairea alimentand Pamantul, pregatind Trecerea, insasi Versul.

Marii Poeti sunt Fiinte Ceresti, Maestri, Preoti,Initiati coborati la Intrupare pentru Trezie.

 Mosind acest sistem numit Triunghiurile Schimbarii am simtit ca Poezia e Curgere si Totul in Ochiul Limpezit.

Va invit pe 26 august la un atelier intitulat Coloana Luminii Ceresti, un vals ceresc cu Sferele de lumina, una dintre ele fiind si Sfera Poeziei Sacre. Si tema voastra a celor care vor participa la acest atelier este sa descoperiti o poezie scrisa in lumina, pictura sau scultura care va aduce in suflet Elemente de Vesnicie. Contemplati aceea opera, primiti Grairea ei.

Impartasind in Impreuna-Una, Coloana Nelimitarii Noastre se dezvaluie.

Despre atelier cititi mai mult pe acelasi site. Mai multe articole descriu puzzle-ul intalnirii din 26 august.