Am pornit pe 17 aprilie catre Manastirea Sf Ecaterina si desertul radia , sufletele cantau, copilul cosmic din noi era ajutat in jocul divin, sa starneasca Caluzele, sa vada Talcul, sa glasuiasca.
Si am ajuns aproape de 9 dimineata in oaza care iti racorea si interiorul dar si pasii, asezand in noi, un varf de intelegere.
Sfanta Ecaterina ni s-a revelat in mare drag, dezvaluindu-si iubirea, candoarea, frumusetea asezand in puzzle- ul nostru interior, ceva ce inca lipsea din trena unui Maestru al Trecerilor.
Si darul ei pentru noi a fost invaluit in blandete radiind catre Tot, rabdare, intelepciune, bucurie.
Am ramas in bratele ei pentru o vreme vazand in dragul cel mare boltile de lumina dintre ea-Moise si Sf Stefan, cum comunicau in Unime cum rodeau la Centru in Sufletul Nostru. Mama-Tata-Fiu. O trinitate intregitoare care a inchis calatoria noastra in Egipt, aducand in cupa calatoriei, Regasire, Adancire, Stralucire.