Ma conectasem la soarele christic si in mica fuziune, razele lui m-au transportat intr-o sala alb-bleo frumoasa, rotunda avand un ochi pe podeaua de cristal exact in centru. Sala era impartita in doua dupa configuratia din mijloc, Marele Preot fiind deasupra ochiului cu cativa maestri ceilalti…..tot langa ochi in josul lui ca si cum unii onorasera ochiul iar ceilalti il injosisera. Era un moment puternic, pe care il regaseam in mine cu mult timp in urma… Atlantida. Cat am stat in Santorini m-am simtit ca si cum as fi accesat o arhiva care avea o bomba in ea. Stiam cumva ca anumite file din istoria personala se vor intoarce si iata ca raurirea divina si-a deschis portile si reamintirile s-au pornit.
Cele 11 centre puternic activate erau oprite in acel moment, cumva paralizate, Un aer greu invadase ambele jumatati desi pana acum nu il simtisem niciodata acolo unde se afla Marele Preot. Saint Germaine s-a conturat in albul salii ridicand un fel de bagheta mica subtire de cristal dezvelind Consecintele. Atlandida era intr-un moment de rascruce, 3 din cele 11 sali fiind dedicate as spune ambitiilor genetice, mutatiilor, experimentelor expansioniste, materializarilor fara discernamant, manipularii puterii. Marele Preot nu comenta ci doar lua 11 cutiute si le dadu celor 7 aflati pe aceeasi parte cu el si 4 ….celorlalti. Cand m-am uitat la ea era doar un cristal alb frumos radiant. Nimic special si totusi aici se aflau lucrarile noastre. Saint Germaine ne arata o harta a noii lumi si zonele in care vom pleca, pe raze fiecare ducand in dreptul lui, aceasta cunoastere. Cei 7 s-au strans avandu-i la mijloc pe Marele Preot si Saint Germaine. Dincolo de arhive anumite simboluri trebuiau activate in anumite timpuri, contexte cu anumite entitati intrupate. Cativa ani se derulara rapid si puternic avand o mare incarcatura pentru ascensiunea Geea. Si trebuia sa ne intoarcem de multe ori pana cand saltul s-ar fi incheiat. Fiecare avem cate trei aspiranti, cei sapte fiind miezul. Predarea trebuia facuta impediat apoi sala cristalelor ne astepta pe fiecare daca mai aveam nevoie, pentru ultimele indrumari. Marele Preot a atins Ochiul si pe fiecare ne-a Primit. A noua Primire. Cercul se inchisese. A noua initiere fusese data. Ochiul din podea se deschisese…Intr-o parte era prabusirea ei in cealalta erau Trecerile tesute de noi toti si pastorite de Unul-Una. Reteaua era foarte afectata….toate triunghiurile fusesera distruse de experientele fortate. Pleiadenii ne avertizasera insa Cei Rosii nu vrusesera sa auda. Visele lor de maretie sufocasera aceasta cresterea minunata. Marele Preot nu era suparat. Fruntea lui parca ne inundase pe toti cu frumusetea unor vremuri ce se nasteau din acest apus. Platformele noastre, navele, comunicarile telepatice, unimile, activarile interplanetare, cristalele vorbitoare vor tacea un timp insa in aceasta liniste se va configura o noua poveste. Ecranul era inca deschis……prabusirea nemaiputandi fi oprita. O ceata mare si un huruit imi atinse urechea interioara. Toti stiam insa priveam pana la capat. Marele Preot ne-a deschis poarta ( cea care nu fusese accesata pana acum….) si luandu-si ramas bun activa razele pentru noi toti. Un timp am ramas asa cu el in centru incrustand acest moment in memoria spirituala. Ne vom regasi sub diferite chipuri ca piese din puzzle-ul divin aducand la suprafata cunoasterile acelor timpuri. Privind acest soare am stiut ca o noua stralucire va veni si altfel sustinand radianta noastra a tuturor. Cei 4 nu plecasera din sala. Ei nu primisera arhive ci doar un filmulet ilustrand consecintele faptelor lor. Erau inca impietriti si convinsi ca rolul lor a fost bine jucat. Isi asteptau sclavii, hibrizii, navele sa vina….insa nimic parca nu se mai mica. Jos in sala totul paralizase…..pentru ca afara totul sa plece asa cum Marele Preot vazuse…la fel noi toti. Configuratia noastra se incarca pe 12 timpi cosmici, radie de 144 de ori si apoi ne-am desprins simplu si usor ….intrand intr-un portal apoi intr-o mare uitare apoi aterizand intr-un timp viu undeva in Tibet in fata unei pesteri. Tineam in mana un cristal. Un calugar cu fata blanda aparu stiind de aceasta intalnire. I-am dat cristalul apoi am coborat intr-un somn adanc. Triunghiurile se miscau intr-o deruta imensa, intreaga retea era afectata, toate configuratiile plangeau. Reteaua noastra…Apoi aeroporturile se prabusira, la fel cladirile, templele …..si cand apa ajunsese la cristalul cel mare…..toate valurile se oprira, ocolindu-l. Catva timp straluci salutand Soarele Christic apoi Soarele Maestrilor si apoi disparu. Conexiunea fusese facuta. Ne puteam intoarce oricand si din orice timp in acel cristal invocand Soarele christic. In ochiul alb-bleo strajuind timpul atlant, 11 maestrii si Marele Preot imi aparura inca o clipa impletindu-se peste timp cu anii-maestru…..unul dintre ei fiind 2018( 11). Se reface timpul atlant …am auzit telepat de la Marele Preot. Piesele pierdute se intorc Acasa. Arhivele pot vorbi. Noua retea are nevoie de aceste cunoasteri.
De ce acum in Santorini se intorc aceste lucruri? AraN imi arata simbolul de maestru-atlant pe care l-am activat de cand am venit aici, in primul rand pe el ca si cum in joaca simbolurilor el trebuia sa faca cartile, ei pregatea tabloul. Surase si imi arata centrul in care tocmai fusesem impreuna apoi templu atlant pe care fusese construit. Te-ai intors pe una din piesele de puzzle din ceea ce voi numiti Acasa. La masa unimii, toate vietile isi lumineaza chipul…..completa AraN aratandu-mi titlul unuia din articole. Opera de christicizare continua si voi veti deveni cu totii sori frumosi, radianti, in vals cu Totul-Una. Aceasta este intoarcerea Acasa. Fiul regasit, primit imbratisand Unimea.
In ochiul interior pastram fosnetul Atlantidei in Graalul viu imbratisam Prezenta.
E 1 iunie in an 11 si vocea copiilor mei….ma cobora deodata in realitatea simpla, frumoasa, mareata a acestor vremuri. Un Santorini radiant imi atinse parul…….glasuind printr-un prezent al esentelor, avand o trena lunga si o cununa minunata plina de reamintiri.