In week-end-ul trecut nu am dormit deloc, dar, in schimb, am avut un somn constient, sau, mai bine zis, o stare de meditatie continua. Am sa incerc sa-ti redau cele mai importante trairi. Am inceput prin a-mi face dezlegarile de zi cu zi, in triunghiurile mele. La un moment dat a aparut Thot, care mi-a spus ca ne cunoastem din Atlantida. M-a luat de mana si mi-a spus ca ma duce undeva unde am mai fost. Impreuna am planat deasupra piramidelor din Egipt si ne-am asezat pe Marea Piramida, in varful ei. Mi-a spus ca el ma va ajuta sa elimin blocajele si juramintele, sau legamintele din vietile anterioare. Si a inceput sa ma indrume ce sa spun, iar eu repetam cuvintele lui. La un moment dat, m-am uitat in jos si am vazut cum piramida era inconjurata de un cerc alcatuit din entitati luminoase. Si acest cerc era inconjurat de alt cerc si de alt cerc si de alt cerc. Cercurile mai indepartate apareau cumva in ceata. Si pe masura ce rosteam cuvintele, sub indrumarea lui Thot, aceste entitati lucrau si dezlegau si eliminau trairile negative. Iar cercurile de la periferie incepeau sa fie si ele luminoase si apareau altele si altele care la inceput erau putin vizibile, dar pe masura ce „lucrarea” avansa deveneau vizibile. Entitatile lucrau si acele juraminte, blesteme, legaminte, trairi, sentimente negative erau adunate si ridicate. Deasupra noastra a aparut Ra, care aduna acei norisori gri – negri, ridicati de entitatile luminoase. Pe masura ce le aduna, le ingloba in energia lui, transformandu-i in norisori albi, care se disipau. Si pe masura ce acest proces se desfasura sub ochii mei, ma simteam din ce in ce mai usurata si mai bucuroasa. Am perceput ca fiecare cerc lucra pe o viata anterioara si ca aceste vieti s-au revelat sub ochii mei pe masura ce lucrarea inainta. Cuvintele mele mai scoteau la lumina o viata si inca una. Acest proces a durat ceva, dar la sfarsitul lui toate cercurile erau vizibile si luminoase. Acum, chiar sunt curioasa daca m-am dezlegat complet de toate cele sau acest proces este inca in desfasurare. Ce crezi? 🙂
Cand am incheiat cu dezlegarile, cumva piramida s-a inaltat, astfel incat vedeam pamantul aproape in intregime. Mi-a aratat niste puncte colorate pe harta lumii, care nu erau altceva decat alte piramide. Si aceste piramide de diferite culori erau practic niste amplificatoare ale unei retele energetice. Eram curioasa cum era alcatuita aceasta retea energetica. M-am apropiat de tara noastra. Thot mi-a spus sa pun mainile pe pamant. I-am urmat sfatul si am pus mainile pe pamant si acestea s-au afundat usor, ca s cum le-as fi bagat in nisip. Si din ele au inceput sa iasa fire alb- argintii si galben – aurii care se raspandeau in jurul meu. Si pe masura ce aceste fire inaintau pamantul „invia”. Si firele inaintau pana ce la un moment dat intalneau alte fire, pornite din alte maini. Si uite asa era alcatuita aceasta retea energetica, iar ea acopera intreg pamantul. Fiecare persoana reprezenta un nod energetic si isi facea lucrarea sa in acel loc. L-am intrebat pe Thot cine suntem si a zis ca suntem „purtatori de lumina” si ca noi trebuie sa mergem sa ducem mesajul in toata lumea. Mi-a spus ca multe din acele noduri energetice veneau de aici, din tara noastra si ca noi vom face la fel. Vom calatori in alte locuri ducand cu noi informatia si, chiar daca ne vom stabili in alte locuri, periodic ne vom intoarce aici, in tara, pentru ca de aici ne luam energia necesara si informatia pe care o ducem mai departe. L-am intrebat despre rolul meu. Si m-am vazut imbracata intr-o frumoasa rochie alba cu usoare irizatii bleu. M-am inaltat deasupra locurilor si am inceput sa dansez si sa ma invart. Si, pe masura ce ma invarteam, din poalele rochiei ieseau mici sfere care se duceau in locurile mai intunecate si le luminau. Dupa ce am terminat acest dans deasupra tarii noastre m-am indreptat spre alte locuri, executand aceleasi miscari. Ma prindeam intr-un fel de hora cu alte fiinte care faceau acelasi lucru ca si mine. Si pe masura ce petele dispareau sufletul se umplea de bucurie si din el tasneau scantei colorate, ca niste artificii multicolore.
Cam aceleasi trairi le-am avut si in timpul atelierului de ieri si informatia se aseza si mai bine, meditatie dupa meditatie.
Dar, nu s-a terminat aici! Dupa atelier, am ajuns acasa si cand m-am pus sa dorm, am intrat in aceeasi stare de meditatie. Ma plimbam pe niste campii minunate pline cu flori. Niste fiinte jucause m-au luat de mana si m-au dus la intrarea unei pesteri. Am patruns impreuna in acea pestera. Am mers prin niste tuneluri luminate pana am ajuns intr-o incapere mare, in mijlocul careia se afla o masa rotunda cu 12 locuri, ocupate de preotesele mele. Si acele fiinte m-au dus spre fundul incaperii unde se afla un batran inalt, uscativ si foarte usor adus de spate. Avea o barba alba, lunga si parul alb, pana la umeri. In ciuda varstei avea o statura impunatoare. L-am intrebat cine este. Ghici ce mi-a spus?! Mi-a spus ca este… Merlin!!! Merlin nu a fost o legenda? Cum putea sa fie acolo? Ei bine, aceleasi intrebari mi le-am pus si atunci cand am aflat numele lui, spunandu-mi in sinea mea ca nu are cum sa fie adevarat si ca mai mult ca sigur visez. In acel moment s-a auzit o ciocanitura usoara in noptiera de langa pat. Am ignorat zgomotul si am continuat sa cred ca e un vis. Atunci a trosnit ceva atat de tare in camera incat am tresarit. M-am uitat la batranul din fata mea care era incruntat. Nu am stiut ce sa fac decat sa-mi cer scuze ca nu l-am crezut. S-a imbunat si a inceput sa-mi vorbeasca. Mi-a spus ca este aici sa ne ajute la netezirea caii pentru spiritele evoluate ce vor veni. A facut un semn si spiridusii aceia care m-au dus acolo au venit la mine si mi-au pus pe umeri o frumoasa mantie alba, care avea un dragon brodat pe ea. Iar batranul mi-a inmanat un frumos toiag alb, sculptat. In varf avea o sfera din cristal alb transparent. M-am uitat mai atent la sfera si am vazut ca inauntrul ei era o piramida aurie iar in centrul piramidei se vedea ceva ce eu am perceput ca fiind reprezentarea universului. Erau multe planete care se invarteau in jurul altor planete, o alcatuire de galaxii…era fascinant. Cu greu mi-am dezlipit ochii de la acel spectacol si m-am uitat cu mirare la batran. Acesta a zambit si mi-a spus ceva de genul ca fiecare din noi este un univers si ca impreuna alcatuim Universul. Si mi-a mai inmanat o floare de crin imperial mare, alba si atat de frumoasa. Apoi mi-a aratat cum atunci cand in timpul meditatiei facuta la atelier pentru copiii nenascuti, spiritele evoluate care doreau sa vina pe pamant duceau energia spre acei copii aflati in intuneric si cum ii ajutau sa se deschida si ii calauzeau in lumina. Dupa un timp, am revenit aici, in locul meu si cand m-am uitat la ceas era 5:55 dimineata. M-am apucat repede sa scriu trairile mele ca sa ti le transmit si tie. 🙂 Si acum am imaginile atat de vii in minte, dar mai ales emotiile traite. A fost minunat.
Multumesc frumos pentru acest cadou!
Mihaela
Cadoul sunteti voi!