Am plecat din tara pe 22 iunie 2018 in viul postului gandindu-ma ce parti din mine si-au dorit sa ajunga in Madeira. Imi doream sa raman in Romania ca sa sustin ca moasa, mamica, ghid aparitia centrului Frecventa Om insa in acelasi timp ceva mai presus decat mintea mea ma conducea intr-un taram vechi, puternic, adancitor unde un cavaler imi deschidea cu facliile cunoasterii, porti verzi, albe sau mov, formate din copaci, flori si radiante.
Luna iunie venea cu multe Treceri pregatind din spatele a multor valuri, intr-adevar o nastere si uite ca acest eveniment era atins de multe aripi, multe timpuri, multe intelegeri, anumite calatorii. Acum 10 ani in iulie 2008 am nascut site-ul Frecventa Om si iata pensula divina dezvaluie chipul acestui centru, tot in iulie. Si nu pot grabi aceasta radianta fara ca anumite porti sa nu se deschida mai intai in mine si mai apoi prin acest centru. Astfel ca m-am lasat purtata de chemari, doruri, triunghiuri si am ajuns in Madeira, o insula din tinutul Portocaliei cum spune Stefan Radu intitulat de noi, Inteleptosul.
De undeva din alte vremuri se intorceau vechi fierbinteli, zgomot si lupta. Erau 7 valuri peste ochiul christic si trei elemente care reveneau, cavalerul, inteleptii locului, darurile divinului feminin.
M-am asezat pe o borna de Sens in interiorul meu si mi-am rugat fortele treimice sa ma sustina. Si viul drumului s-a deslusit abia cand am terminat de tesut cu fire de iubire, iertare, intelepciune o camasa pentru acel cavaler care goneste prin toate timpurile, pregatind Trecerile dintre Etape. Am lucrat-o ziua cu ajutorul triunghiului iertarii si al lucrarilor de lumina facute cu treimile divinului feminin si noaptea calatorind in diferite Scoli-Intregimi-Temple.
AraN, IRa si MaHaRa mi-au dezvelit aceasta calatorie de dinainte de pasirea mea in acest plan. Au dat la o parte o perdea si am putut sa vad rasaritul christic si in plina dezvelire mai multe tari care isi luminau chipul. Eram in sala cristalelor si AraN avea o bagheta lunga alba cu care imi arata pe file cosmice corespondente cu istoria vie. ….evenimente ce coborasera pe Pamant insa a caror talcuire abia acum se dezveli. Mai intai am vazut o pestera si multi oameni stransi in ea, padurile vuind. Luptele erau puternice, cei tintuiti aici neavand parca nici o speranta. AraN imi deslusi chipul unui batran de 70 de ani care parea ca nu rasarise cu nimic pana atunci cu atat mai mult in valtoarea aceea. Era el si inca doi barbati tineri iar in rest doar femei cu copiii, cu totul in jur de 44. Pestera era bine ascunsa iar intrarea nu era singura. Erau cu totul 3 guri, una ducand catre varful muntelui, una catre mijlocul ei, pe aici intraseram cu totii si una stiuta doar de batran ce ducea intr-un loc tainic, format din pomi albi si cercuri de flori unde se afla Altarul. Doar trei oameni din tot satul stiau de acest loc si unul dintre ei era aici pastorind in chip invizibil acest grup. Cu totul mai erau inca doua manunchiuri de oameni care scapasera de urgie si se adapostisera prin munti. Insa nu puteau comunica unii cu altii si timpul parca se racise sapand in in suflete, disperare. Batranul ii imbratisa pe toti cu privirea si fara ca ei sa stie le lasa in cupa sufletului, multa binecuvantare. Apoi facu trei cercuri de lumina protectoare in jurul lor, activa spirala si apoi grai: Suntem chemati acolo, in taramul Maicii. Imbratisati-va. Facliile sufletului va vor conduce. Nu va fie frica. Un drum nou s-a deschis. Indrazniti. Batranul ridica perdeau de frunze si ii lua pe copiii de mana…inaintand parca fara picioare. Acum…abia acum oamenii aflara cine e…insa mintea incetosata de frica nu le dadea ragazul sa mai intrebe ceva. Il urmau cu incredere, cu puteri noi dezvelite dar si cu un soi de frica. Oare stie ce face? Batranul auzi intrebarea……fratelui sau si ii raspunse cu voce puternica. Ati uitat Templul insa el nu v-a uitat. Mergeti cu iubire.
In spate un zgomot ii atinse pe toti asemeni unei avalanse puternice. Batranul stia ca aceasta intrare va fi incercata insa spera sa fie mai tarziu. Dupa a treia perdea erau in siguranta. Accelera pasul in trena lui, toti ceillati urmandu-l. Apoi deodata o micuta lumina….ii atinse privirea. Patrunsesera in pestera…….Erau aproape de zona in care puteau deveni invizibili si totusi inca in pericol. Ridica ochii si vazu cele 8 triunghiuri de lumina, caluzele lui. Erau aici. Viziunea era completa. Pasira cu totii in ele ca si cum s-ar fi inscris pe un culoar paralel. Puteau vedea ceea ce se petrecea in pestera uitandu-se ca la un film, fara a fi atinsi, fara a fi vizibili, fara a fi raniti. Invadatorii nu ii puteau simti. Un val se ridica parca de pe ochii lor…. Templul isi facuse lucrarea. Priveau zambind la cei peste 80 de luptatori in negru care intrasera in spatiu fizic invadandu-l cu privirile lor aprige. Cautau scrasnind cu cei 2 tradatori dupa ei. Nu intelegeau nimic. Unde disparusera? Fiorosi ii investigau pe cei care stiusera locul. Erau cu totii suparati, arsi de ura si revoltati. Apoi cotrobaira cu atentie fiecare loc…..uitand de gaurile ucigatoare. Unii dintre ei cazura, altii ramasera posomorati privind in gol. Calauza lor isi pierdu cumpatul si ii ucise intr-o clipa pe tradatori si pe cel din armata lui care ii promisese ca aici ii va gasi. Timpul derula intr-o clipita mai multe atrocitati apoi soldatii sleiti de incordare, suparare, ura se retrasera.
Batranul privea ororile fara clipita. Se ruga in sinea lor si pentru cei cazuti unii doar raniti si pentru cei plecati. Pestera era a lor, a celor 44, de multe mii de ani. Ca ea si alte guri de cer mai existau in Madeira si batranii locului le cunoasteau, le iubeau, le transformasera in casele lor, rosturile lor, intelepciunea lor. Stalpii nostri le spuneau, stalpii de lumina. Batranul se intoarse catre cei doi barbati acum foarte luminosi imbracati intr-o pelicula mov-alba cu care calatoreau in timp divin. Triunghiul fizic ii protejase alaturi de cele 8 triunghiuri de lumina. La fel si cercurile care creasera invizibilitate. Copiii rupsera linistea cu un cantecel. Erau cele 8 versuri din lumina pe care le primisera la ultima lor intalnire de dinainte de aceasta lupta. Batranul zambi urmat de barbati….. apoi femeile lacrimara parca trezite dintr-un somn adanc. In adevar doar cei trei…. vazusera valurile de incrancenare, sange si nerabdare care invadasera pestera.Pentru femei aproape toate fusese doar un vis. Si era mai bine asa….Inaintara de data aceasta cu picioarele ……trecand prin fiecare Triunghi vizibil doar pentru ochii sufletului si doar pentru cei trei initiati. Pestera devenea din ce in mai spatioasa, soarele inundand din aproape in aproape fiecare obraz. Iesira in poiana. Din nou aici….Altarul avea 5 coloane din frunze, pietre si flori, 8 trepte si multe ochiuri de apa. Copiii vazura cu ochii sufletului, entitatile de lumina ale locului si alergand spre zanute, intrara in jocul sferelor. Femeile priveau totul inundate de vraja, inca tintuite de acel vis urat, parca agatate intre planuri. Batranul le inunda cu privirea, dezactiva cele trei cercuri si le imbratisa pe toate. Sunteti in siguranta. Apoi lua trei cristale si atinse trei puncte din ele, la fiecare un alt punct. Valurile plecara. Trecerea se facu si in ele. In sfarsit mai multi ochi radiau. Se uitau inundate de mireasma la acest loc. Da il vazusera cu toatele cand erau copiiii …..aici fusese si prima si a noua initiere apoi viata le fura cu totul si taramul disparu. Din ceata timpului, batranul le aduse din nou aici. Si totusi cine era batranul?…Privindu-l isi amintira de tanarul care trebaluia pe la fiecare fara casa, fara sotie, fara copiii si care printre munci se juca cu copiii lor. Crescu apoi o vreme nu-l mai vazura apoi acum cativa ani reaparu, bland, iernatic, frumos invitandu-i pe seara la …….un altfel de tesut, cu viuri tainice, pentru o lume noua. Copiii parca nu plecasera de langa el niciodata pentru ca de el veneau toate povestile insa ei adultii…..abia acum isi reaminteau de copilul cu parul aurit care ii dusese prima data la Templu, de tanarul care trebaluia slujindu-i cu iubire si apoi de batranul acesta cernut, simplu si bland. Alergara sa-l imbratiseze cu totii spunandu-i Tata, Bunic, Rum, Izore, MaraM, Leroh, Ava, Shirah. Nu stiau de unde le venise atatea nume care acum aparau ca niste vesminte de lumina cu care se imbracase batranul.
Templul se lumina si mai mult in fata dezvelirii, regasirii, reintalnirii. Incepusera sa cante intr-o limba veche stiuta doar de sufletele lor. Erau 8 fire care ii insailau si care pulsau la fiecare silaba. Cand cantecele activara toate razele se oprira cateva clipe….dand grai din linistea sufletelor lor…..unui glob de lumina. Un nou rasarit…spuse AKaLa si batranul auzind-o ii sopti…..o inviere.
Apoi copiii se asezara sa teasa vesminte de trecere cu zanele, femeile culegeau nectaruri pentru vremuri noi iar cei trei mersera cu radianta noua sa o aseze in Altar. Cei tineri ingenunchiara pentru investitura, lasand fruntea sa le fie atinsa de sabia alb-aurie care trona aici din toate timpurile. O intelegere veche frumoasa, stiuta le invada sufletul ca un contract facut de toti trei. Stiau acum ca asa urmau sa se petreaca lucrurile. Insa batranul le spuse astfel….. ca intelepti ai locului, preoti si cavaleri deschidem un nou timp. Slujiti cu intelepciune, unime, discernamant. Bunicii nostri sunt blajinii iar voi sunteti maestrii trecerilor. Timpul va asculta la fel poienile, pesterile, cristalele, natura, pasarile, povestile. Batranul o invita pe AKaLa sa vina in mijloc si ii darui si ei aceleasi puteri. Asa se facu Trecerea. Cu cele trei atingeri de sabie, cununa de flori, cele 8 triunghiuri, Cupa si Imbratisarea. AkaLa radie… conectata la glob….umpland Templul cu o raurire divina noua. Si vei reveni de 3 ori…..ultima data legand rasaritul si apusul de Unul-Una. Spunand acestea AkaLa il vazu pe batran inconjurat de 9 cercuri de blajini, wajini si azarieni, intelepti ai Geei, conecati la viurile timpului, traind in pesteri, pretutindeni si aproape, desarhivand alaturi de noi.
Ne vom ma intalni si aici dar si in alte locuri talcuitoare deschizand noi timpuri cu fortele treimice alaturi. Apoi versul divin se inchise…..batranul ii saruta mainile Akalei si pleca alaturi de ceillati lasand doar Templul sa radieze peste timp cu pomii albi, cununile de flori, ochii albastri facuti din ape, cele 8 vesminte si cantecele copiilor.