Am avut bucuria de a revedea locuri dragi sufletului meu, dar mai ales de a cunoaste locuri noi si de a-mi indeplini anumite vise!!! Si multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au facut posibil acest lucru J

Cuvintele sunt putine pentru a putea exprima tot ce am trait in aceste zile, dar am sa incerc… J

Am simtit ca in acest week-end am facut parte dintr-o lucrare ampla, la care fiecare si-a adus aportul si, bineinteles, fiecare a primit daruri. Desi ii cunoasteam pe cei mai multi dintre ei, sufletelul meu a saltat de incantare si mi-a placut sa simt cum bucuria revederii a invadat mica parcare unde ne-am intalnit (sau mai bine zis, reintalnit J ). Am pornit la drum pastrand aceasta bucurie in sufletele noastre. Pe drum, am simtit ca se faceau ultimele “pregatiri” inainte de a ne incepe lucrarea…

La Seimeni, desi vocea ta nu s-a facut auzita din cauza vantului, a ajuns la sufletele noastre si ne-a purtat exact acolo unde era nevoie. Am vazut cum am fost intampinati de multe preotese. Langa fiecare cerc era o preoteasa. Un con de lumina s-a revarsat asupra noastra. Din varful conului se desprindeau benzi de lumina de diferite marimi care aveau baza chiar in aceste cercuri. S-au creat un fel de portaluri. Pe aceste benzi veneau multe daruri, care erau dirijate de preotese acolo unde era nevoie de ele. Au inceput un dans frumos printre noi, incluzandu-ne astfel in tesatura de lumina ce incepuse sa se profileze. De la o preoteasa am primit de la ele un fel de esarfa de lumina alb-bleu cu multe sclipiri argintii. Alta mi-a oferit un buchet de spice aurii, legate in manunchi de o panglica alba, care avea la capete clopotei mici. Iar acesti clopotei scoateau niste sunete armonioase, la fiecare adiere de vant. Alta preoteasa mi-a pus in brate un bebelus, cu ochii mari, albastri. O preoteasa m-a incaltat cu ceva asemanator opincilor. Am simtit cum din ele porneau radacini de lumina, care se duceau adanc in pamant… Am primit mai multe daruri, dar inca nu le-am descarcat pe toate J M-am prins in dansul lor vesel si am simtit cum, pe masura ce dansul devenea mai intens, din mine a tasnit o coloana de lumina alb – bleu care s-a defacut intr-o bolta de lumina ce a cuprins intregul loc. Si cred ca acest lucru s-a intamplat cu fiecare dintre noi J

La pestera Sfantului Andrei, m-am oprit direct sub cupola, bucurandu-ma de reintalnirea cu acele locuri. Am fost invaluita de o lumina calda, primitoare, care mi-a patruns in structuri. In preajma mea am simtit trei entitati luminoase, dar nu stiu sa-ti spun acum cine erau… Am facut alaturi de tine acei trei pasi (curatare, lasarea darurilor si intrebarile) si am primit o parte din raspunsuri. Inca nu am constientizat toate darurile primite, dar imi amintesc ca am primit un strugure mare, incarcat cu multe boabe si o aripioara transparenta, cu irizatii multicolore. Am asemanat-o cu o aripioara de libelula J In biserica, in timp ce preotul citea psalmul, am simtit vibratii puternice, valuri de energii care ne inconjurau. Atunci l-am simtit pe Isus si pe Sfantul Andrei, ingenunchiati langa noi, rugandu-se cu noi si pentru noi. Cand am iesit din biserica o femeie necunoscuta mi-a transmis un mesaj, pe care insa nu o sa-l spun J

O traire foarte intensa am avut-o la Adamclisi. Cand am patruns in acel loc am vazut un con de lumina in centrul sau. M-am asezat pe o piatra si am patruns in povestea locului. Am vazut o sala mare strajuita de coloane inalte, semete, cu multe simboluri pe ele. In mijlocul salii era o fantana care se revarsa intr-un bazin. Sala nu avea geamuri, si de afara se auzea o muzica suava. Era o sarbatoare, dar nu stiu sa-ti spun ce… In sala au patruns 12 preotese imbracate in haine lungi, alb-galbui.. La gat aveau niste coliere de cristale, fiecare de alta culoare. In maini aveau vase cu inscriptii pe ele si incrustate cu aceleasi cristale ca cele de la gatul lor. Oamenii aduceau ofrande care erau luate de novicele templului si aduse preoteselor. Pe rand, preotesele s-au apropiat de bazin si au depus vasele pe marginea lui, iar in apa, in jurul fantanii au pus un cristal mare (bineinteles, fiecare preoteasa a depus un cristal de culoarea celui de la gatul ei). Aceste cristale au inceput sa lumineze si energia lor curgea spre fantana, transmitandu-se apoi apei care curgea din fantana in bazin. Aceeasi energie tasnea in sus din fantana, formand un fel de bolta multicolora in jurul bazinului. Au umplut acele vase cu apa energiazata astfel de cristale, si au iesit in afara templului, unde astepta multimea de oameni. Nu am apucat sa vad ce se intampla in continuare pentru ca totul a inceput sa se invarta cu mine in sens invers acelor de ceasornic. In fata mea se derulau imagini din trecutul acelor locuri. Unele imagini le vedeam clar, altele treceau atat de rapid incat nu puteam zari nimic. La un moment dat, imaginile au disparut si am inceput sa ma invart in sens invers, adica in sensul acelor de ceasornic. Si pe masura ce ma invarteam simteam cum ma inalt, cum deveneam o sfera. Ma invarteam in jurul unei coloane spiralate care crestea pe masura ce inintam si in valsul meu se alaturau alte si alte sfere. Si impreuna ne inaltam si deveneam mai mari si mai mari pana am devenit o singura sfera care cuprindea totul…

La biserica Mariei Magdalena am simtit valuri de caldura care ne inconjurau su blandete. Cand ne-am adunat toti in cerc am simtit-o pe Maria Magdalena venind la fiecare dinre noi si daruind ceva… Am primit un val dintr-o tesatura foarte fina, aproape invizibila si din nou un bebelus J. Dar cred ca cele mai importante sunt sentimentele de pace, de liniste si mai ales de iubire, pe care le-am simtit in acele locuri. Asemeni altor persoane, am simtit si prezenta fiicei, a Sarrei si a fost minunat cand am deschis ochii sa o vad pe Sara in centrul nostru, privindu-ne cu interes. Foarte puternic am simtit-o pe Maria Magdalena atunci cand ne-a vorbit maica stareta. De altfel toti cei care au fost prezenti atunci i-am simtit prezenta si chiar am vazut-o in spatele maicii si vorbindu-ne prin intermediul ei…

O alta traire intensa a fost la Histria, unde am primit o ramura plina cu boabe rosii. Aici i-am simtit pe blajini, dar si entitati din alte lumi alaturandu-se noua in lucrare. Din nou m-am vazut o preoteasa, de aceasta data imbracata in alb-bleu. Si luam dintr-o sfera mare energie si o modelam in diverse forme. Apoi o trimiteam in diverse locuri sufland asupra ei, cum fac copiii cand au un fulg in palma si sufla spre el pentru a-l lasa sa zboare. O coloana mare se inalta in mijlocul locului si m-am apropiat de ea. Am auzit un zgomot indepartat si curioasa am inceput sa caut sursa acelui zgomot. La un moment dat mi-am lipit urechea de acea coloana si am constata cu surprindere ca zgomotul venea de acolo. Era asemanator unei batai de inima. Dupa o vreme acestei batai i s-a adaugat alta si alta si alta, dar fiecare cu ritmul ei. Se auzeau astfel multe batai de la mai multe inimi. Desi erau ritmuri diferite, nu era deranjant asa ca am continuat sa ascult. Si acestea au inceput sa se auda mai tare. Si pe masura ce sunetul devenea mai puternic aceste batai au inceput sa se sincronizeze, astfel incat la final se auzea o singura bataie, puternica, de inima. Devenisem Una! Iar coloana pulsa pe ritmul acestei batai propagand in exteriorul ei valuri de energie. Se asemana, daca vrei, cu cercurile care se formeaza in apa atunci cand arunci o piatra in ea…

Am fost fericita cand visul meu s-a implinit si am ajuns si la pestera Sfantului Casian. Am vibrat puternic cu acel loc si m-am simtit ca un mic explorator. Aici am primit, din nou, un bebelus, dar si o umbrela mare, tricolora, cu multe panglici.