Ca adolescenta, tanara nu m-au chemat cluburile as putea spune ca nu m-au animat deloc, eram mult prea patrunsa de lumile subtile, de filele lor.
Insa calatorind mult, dezlegand locuri, atingand tesaturile subtile ale caselor, restaurantelor, ceainariilor mi-am dat seama ca fiecare loc are o poveste care uneori poate fi rescrisa alteori nu… astfel ca foarte freu in spatiile amagite de zgomot, fum, cearcanele vietii, curetii divini coboara….
Incercati sa vedeti daca locul in care va aflati va aduce liniste, fiti atenti la ceea ce simtiti, la ce va vine sa spuneti, la cuvintele, imaginile, faptele care vin catre voi.

Eram intr-una din seri alaturi de sora mea in locul de ea ales si deloc intamplator venit catre mine …si strapungeam cu ochiul interior, pacla de fum.
Ma simteam intr-o patura gri, densa, simtind toate gandurile celorlaati ca niste pungi pline cu nemultumiri, frustrari, critici. Zambetele erau artificiale, acre sau uratite, muzica rock astupa toate canalele interioare iar bautura contribuia din plin la a nu-ti pune intrebarile potrivite, molesindu-te sau inviorandu-te in directia nepotrivita, invitandu-ne sa stai in ceata, sa nu primesti calauzire divina, sa accepti entitatile larvare ale locului, sa te insotesti cu genunile, sa mori lent si sigur.
De ce se duc tinerii in cluburi? Imi puneam aceasta intrebare…..E sufocant, fara zbor, cumplit. Ma simteam zabrelita si toate curgerile mele catre doua fiinte iubite mama si sora, amutisera.

M-am ridicat deodata si i-am spus mamei…………Te rog hai sa mergem in parc. E prea mult. Hai sa ne limpezim. Si am tasnit cu foarte putine argumente cautand sa ma spal cat mai repede de ceata, sa scap de plapuma densa, sa ma eliberez de zgura.
Iesind si fuzionand din nou cu natura, blandetea aerului, insasi bucuria am simtit cum viata din nou coboara si inspiratia se desface in mii de talcuiri. Ce minunat……sa fii cupa! Ce minunat sa dansezi in natura. Parcul Carol mi se parea o bijuterie iar plimbarea o binecuvantare fara margini.
Incet, incet am inceput sa-i spun mamei ce s-a intamplat in clubul Colective ajutand-o sa primeasca povestea nu dinspre forma spre esenta( asa cum a fost prezentatala TV ci in sens invers de la Centru catre exterior pe razele intelegerii ei). Mi-am dat seama brusc ca experienta din Fabrica a functionat ca un dop de sampanie. As fi vrut sa zagazuiesc in mine anumite informatii sau sa le tin pentru un grup restrans insa simtind clopotul acela ucigator, bratele carcerii insasi poarta de intuneric, sufletul meu a inceput sa vorbeasca …..simplu, firesc, dezvelind.

In cele mai multe cluburi, pentru ca se fumeaza, se bea si muzica nu anima Cerurile ci Abisurile, se creeaza o ceata gri, densa care se aseaza pe suflet aducand din aproape in aproape, sfasiere, depresie, neliniste, zgomot, disperare, suicid sau nemultumire cronica.
Nu te poti relaxa profund in aceasta plapuma grea care realmente iti adoarme ochii interiori. Dupa 15 min de stat aici, veghea interioara dispare, intuitia nu mai functioneaza, esti in mainile unor entitati inalte si urate care se incolacesc pe tine, trasformand parfumul oricarei bucurii intr-o mare nemultumire.
Practic digestia divina nu se prea poate face aici. Intri luminos si iesi intunecat uitand si micile dragalasenii ale vietii.
Vi se intampla aceste lucruri chiar si dupa petrecerile elaborate bazate pe imagine, barfa, bautura sofisticata, mancare virusata, versatilitati si minciuna.
Observati cu ce ramaneti pe voi in lumina diminetii? Dureri de cap, sentimentul ca esti murdar, fata buhaita, ochi pungiti, ceata pe creier, enervare, lipsa de clar.

In viata dintre vieti inainte sa coboram in plan urmarim pe ecranele holografice trei scenarii posibile, Calea( atunci cand ne trezim si ne urmam Darurile cu bucurie, drag, recunoastere de sine dar si jertfa, smerenie, tandra ascutare, Drumul ingust cand suntem in zona de Comfort, avem vile, masini, o buna pozitie dar nu avem Implinire) Bucla existentiala cand repetam aceleasi greseli si nu invatam, ne invartim in jurul cozii cum am spune noi , Tristetea fiind cea care ne Insoteste nu Bucuria.
Tot atunci suntem pregatiti si pentru Trecere in functie de cum ne absolvim temele vietii. Cei care sunt pe Cale urcand Taborul interior pe treptele formate din triunghiuri de lumina isi aleg felul in care vor merge dincolo si aceasta Trecere minunata reprezinta de multe ori o incununare a multor eforturi, jertje, lucrari de lumina frumos facute. ( Imi amintesc de un sfant parinte din Sinai care a murit spovedind….moastele pastrand verticala crucii dar si smerita aplecare catre Om) cei care sunt pe Stradute inguste pot pleca in functie de numarul si calitatea temelor facute, cu boli usoare , in somn, in linia unei plati nefacute( daca au intoxicat pe cineva sau mai multi oameni vor muri intoxicati, daca au ars case si oameni vor muri arsi etc)cei care sunt mereu nemultumiti si care tot repeta temele vietii neatingand esentele Ceresti pleaca de obicei prin accidente, tragedii, boli grave.
Orice contract spiritual contine cel putin trei treceri si desigur multi oameni le vad inclusiv astrologii care va pot si avertiza. Insa nu semnalul lor de alarma e important cat felul in care vreti sa va rescrieti viata si implicit si Trecerea. Intrand pe Cale, sub inspiratie puteti sa vedeti Poarta si sa cereti suplimente de misiune ca sa mai ramaneti aici sa ajutati Umanitatea sau puteti sa plecati intr-un fel care va este drag si este in linia daruriilor onorate: scriind, spovedind, plimbandu-va in parc erc.
Boala poate fi un bun sfetnic si un mijloc minunat de purificare in iarna vietii. Exista oameni foarte frumosi care trec printr-o astfel de incecare la final nu ca forma de pedeapsa c ca frma de limpezire, recunoastere, impacre.
Imi amintesc de unii din maestrii mei care imi spunea cu 5 ani inainte de a pleca. Voi muri exact de boala pe care am tratat-o cel mai bine pentru ca nu am avut smerenia sa-l intreb pe Domnul de fiecare data cat este in dreptul meu sa vindec? Ce e de dorit sa fac pentru acest Om? Poate trebuia doar sa-l trezesc…..si el sa se vindece…..Si m-am ambitionat adesori si asfel am preluat din temele nefacute ale pacientilor mei, aaducaand din aprape in aprape in structurile mele entitatea din spaatele bolii pe care am tratat o cel mai bine.
Cu cateva zile inainte sa moara mi-am vizitat maestrul si am simtit in ochii lui vioi, in tandra impletire cu Cerurile, Impacarea.
Avea boala despre care imi vorbise insa nu suferea. Intelesese rostul acestei purificari si conlucra cu ghizii lui nu spre vindecarea trupeasca ci spre salvarea sufletului.
Daca cititi despre vietile sfintilor incercati sa patrundeti in tesatura jertfei, martiriului, trecerii. Veti simti ca multi dintre ei au plecat inainte de supliciu lasand hainuta fizica pentru ospatul calailor. Dar ei nu mai erau acolo ci in bratele Cerurilor bucurandu-se alaturi de ingeri.
Exista morti trecute prin sabie chiar daca viata a fost exemplara insa acest lucru urmeaza legea cauzei si a efectului.( Profetul Ilie a plecat in car de foc dupa ce a cerut sa li se taie capul celor 450 de sustinatori ai lui Baal. Cand s-a intors ca Ioan desi viata lui a fost minunata a murit sub sabie, inchizand o plata pe care o avea de facut din viata in care fusese Ilie).
E important sa pregatim fiecare Trecere inca din timpul vietii. Fiecare lucrare de lumina ne ajuta in Trecere, fiecare restanta ne impovareaza.

Cautati si veti afla. Bateti si vi se va deschide, Cereti si vi se va Da.

Si cum ar fi ca …..dincolo de pod sa ne astepte Maica, cu bratele pline de flori ducandu-ne in gradina ei?