O bolta frumoasa formata din buchete de liliac ma chema mai aproape tot mai aproape, mirosul ei, activand o reamintire. Paseam bland simtind ca nu e pamant ci sfere care ma ghidau, deschizandu-mi Drumul. O bisericuta mica se ridica din spatele a multi copacei, mica, alba cu ferestre pline de gingasii florale. In gradina, trei calugari de varste diferite, se ocupau de flori intr-un fel foarte aparte…..Luau samanta o uneau cu Soarele, o Sarutau si apoi o puneau in Pamant iar Florile cand le venea randul erau intampinate cu versuri, pentru fiecare o alta cantare. Ma intrebam unde sunt…cand AzaRa( ghidul meu) imi spuse…gradina Vlahia, manastirea Vlahia. M-am apropriat de primul calugar….Sunt Serafim si te asteptam…Imi darui o floare micuta mov calcand peste aerul aurit cu aceste cuvinte..este deschizatoare de Intelepciune. Deschizatoare? Da!!! O cheie pentru a intelege. Vorbeste cu ea …..inainte de a o prinde in par sau de a o aseza la camasa. Un cantec usor ca o spirala suava tasni din suflet imbracand Floarea. Petalele ei se desfacura, mari, stralucitoare, limpezindu-mi Privirea. Peste biserica mica imi aparu Manastirea Carmelitana. Nu inteleg…am soptit….In vremurile dintru Inceput spuse Serafim cand tara era adeseori invadata, trei calugari si frati au gasit acest loc simplu si i-au pus vesminte ceresti. Si au promis Cerului sa ramana aici, daltuind un Templu al Unimii, Christ Masculin si Christ Feminin, Graal Ceresc si Unime. Si desi au plecat in trup, au ramas aici ca spirite, daltuind in trupul locului alaturi de Voi, Daruri pentru Tara, Daruri pentru Planeta, daruri pentru Om. Sa inteleg ca Papa Ioan Paul al Doilea cand a decis inaltarea manastirii Carmelitane, manastirea ortodoxa inca mai exista?!…. Nu mai era…….trupul ei fusese ars apoi refacut, apoi macinat de vreme. Cand el a venit era amestecat cu pamantul, florile, copacii. Insa noi l-am chemat sa impleasca din Soare, Har si Natura si Biserica Vie a Lui Hristos…caci Harul coboara in Suflete nu tine cont ca sunteti Catolici sau Ortodoxi sau Altfel.
Al doilea calugar se apropie si el…imi darui o floare mica, delicata Roz. Sa o atingi cu Blandete. Iti va deschide taramul Compasiunii. De ce al Compasiunii? Pentru ca la nunta florilor…….aceasta floare este atat de Rara. Si este asteptata ca un Oaspete Special. Si prin voi femeile se trezesc Virtutile, se dezvaluie Christul Feminin, Frumusetea Radianta. Am primit-o si eu de la Maica atunci cand am venit aici…..legandu-ma sa inalt acest loc, sa-l unesc cu Cerul. Vremurile au macinat casa aceasta insa am ramas aici, intampinand Omul, Regasirea, Iubirea cu buchete frumoase de Flori. Am privit floarea roz si am simtit ca ma invaluie un miros placut, delicat, minunat. Langa ea a aparut Maria Magdalena, inalta, suava, cu ochi deschisi. Aici in acest loc, trena Florilor te va ghida. Am deschis poarta Unimii pentru voi, sa va intoarceti Acasa, integrand Floarea care Sunteti. Cum? Privind cu ochi deschisi Totul.
Calugarul al doilea numit Tifan imi sopti duios….Cand vantul iti va vorbi, vei sti ca suntem noi….o blanda chemare, pentru a pasi in Templul Unimii. O spirala a florilor se deschise peste intreaga bisericuta, imbracand-o in miresme imbatatoare, mai multe sfere jucandu-se in aerul plin de licori. Aici oamenii se vindeca, se limpezesc, regasesc firul divin. Aceasta spirala va atinge centrii, va dezvaluie Cerul Interior, va imbraca cu vesminte ceresti, va reveleaza Drumul, Povestea, Unicitatea.
Al treilea calugar mai mic, cu fata radianta si cel mai in varsta….ma privi jucaus. Avea ochii verzi parca plini de iarba si un miros suav. Ceva din mine s-a clatinat un pic ca o reamintire extrem de puternica ce ma invaluia bland, suav, creend un acordaj subtil cu locul. Sunt eu …..si totusi altfel. Ai fost aici ….imi spuse AzaRa, in chipul acelor timpuri ca un strajer tacut, vajnic, unit cu Florile, Copacii, Totul.
De aceea ma simt atat de Acasa in padure si atat de aproape in bratele acestui Loc?!…. Inteleg cum s-a intors aceasta felie de tort, cum am ales Snagovul. Si de fiecare data ………in viata aceasta imi cautam casa langa o biserica, continuand Drumul.
Calugarul in varsta, imi dadu o floare micuta, aurie. Privind-o avea chipul unei cupe mici din care curgea atat de multa frumusete. Sa fie cheia pentru Blandete. Contempland-o am simtit-o pe Maica….in freamatul locului, aproape de noi, vie in versul locului. Copiiii ai mei, aceste flori….va vor obloji ranile, va vor …despietri sufletele, vor deschide portile Graalului. Indrazniti, imbratisati, Imparatia este Aproape!!!! Spirala florilor a cuprins locul, tara, planeta dansand in ochiul viu. Acolo unde sunt Flori sunt si Eu….spuse Maica. Am privit manastirea mica…si i-am intrebat pe calugari. Si mai slujiti? Si slujim folosind Clopote Ceresti, Ruga Divina, Cantecul Florilor. Si orice om il poate auzi? Oricine se opreste sa simta puterea, frumusetea, bucuria Locului.
Opriti-va la Cruce, aici a fost locul vechii manastiri si vizualizati-o plina de flori, Unind Cerul si Pamantul….si parfumul acelor vremuri va vor aduce aproape de noi in Templul Unimii, slujind in Impreuna-Una. Si cand va asezati pe bancute veti simti Imbratisarea Noastra, a celor trei calaugari-strajeri peste timpuri, unind versul divin cu pasirea voastra.
Gradina Vlahia, Templul Unimii, Manastirea Vlahia. Un triunghi radiant in centrul caruia se aseaza manastirea Carmelitana.
Am privit pe cei trei calugari si gradina lor frumoasa…Inteleg de ce am venit aici si de ce Aici….Florile au capatat o alta Graime…in mine. Esentele nu forma mi-au desenat articolele, bucuriile, pasirea.
Am privit peste timp si am vazut hore de oameni atingand cu bucuria lor ….Locul. Si in centru nu erau Catolicii ci Graalul ceresc, Christ Masculin si Christ Feminin, imbracat in Spirala Florilor. Si o nunta era sus si multa bucurie jos cu oamenii care se intoarceau Acasa fiecare pe Raza lui, salutand Chipul de Lumina.
In ochiul trezit,
Dumnezeu a venit,
Salutand prin florile iubirii, intelepciunii, compasiunii,
Totul.