Era duminica si atinsa de Ceruri m-am hotarat sa vizitez lavra de langa Moscova.
M-am suit in tren de parca il cunoasteam si cuprinsa de inspiratie am intrat pe spirala intrebarilor alaturi de Valentin. Nu stiu cand am ajuns insa timpul parca avea aripi sustinatoare. Ma simteam de-a casei….ca un copil care se intoarce la parinti si e bucuros nevoie mare.
Cand am intrat in prima biserica am avut sentimentul ca o stiu, o recunosc, crescuse in mine….la fel in a doua, a treia si sentimentul de reamintire nu se mai oprea. Deodata un chip bland desprins din icoane mi-a luminat cupa inimii. Cuvintele se opriserea lasand locul unei energii suave care imi invada sufletul asemeni unei maini minunate care iti atinge dragastos toate corzile interioare. Sedeam in bratele aceste Mame si primeam fluxurile ei.
Nu stiu cand m-am intors aici insa brusc s-au deschis mai multe porti inspirationale.
In centrul lavreii am vazut mai multe cercuri luminice de sfinti care sustineau locul iar deasupra porumbei care atingeau zborul fiecarui mirean.
In ochiul interior activat astfel…..am simtit ca politicianul ale carei emotii ma invadesera ieri in galeria Tretiakov… aici isi gasise linistea, bucuria, pasirea. Fugise de tot si toate, de avere, pozitie si mai ales asteptari si luase aceasta Cale casatorindu-se cu Cerurile.
Fetele si nevasta acceptasera cu greu decizia lui insa se obisnuira destul de usor cu noua viata mai huzurita si mai decomplexata in care bratele ofiterilor aduceau mult zgmot, iluzia ca sunt dorite si mai ales placeri peste placeri in care iti puteai risipi fara explicatii toate clipele.
M-am scufundat o clipa in ceea ce simtisem venind aici Candva…risipit si totusi chemat, indoit insa bucuros, strans in mine si totusi fericit.Usor privind cei 7 ani de manastire am simtiti cum acordeonul de emotii s-a destins si cantecele ceresti au coborat atingand locul.
Fetele nu au mai venit, nici sotia …..viata monasticeasca cuprinzandu-mi toata plamadirea.
Intrata in aceasta poveste am simtit deodata bucuria celui ce-si recunoaste pasii ceresti si cu smerita patrundere si-i lumineaza. Am vazut copiii cum se roteau in jurul vorbei nazdravane, rugaciunile fierbinti aproape fara cuvine si mai ales dansul Cerurilor in acei ochi.
Am plecat din lavra …..zburand pastrand in cupa sufletului imbratisarea parintilor cosmici dar si chemarea fiului vechi intors acum ca Fiica.
Lavra Sf Serghie de Radonej
