O privesc adeseori pe Sarra,  fetita mea in actul descoperirii limbilor de pe aceasta planeta, tinere comparativ cu varsta ei astrala si observ ca desi are ochii mintii si sufletului deschisi, nu vrea sa aterizeze in aceste tesaturi, sederea in geometria sacra, in limba lui Unu fiind infinit mai hranitoare decat aceste popasuri in hainute rigide, egotice, puse in raftul scolii nu pentru a modela suflete ci pentru sprinteneala formei si pentru scena.

Si stiu de ce ce nu vrea sa coboare, pentru ca in fotoliile ceresti, cuvantul e vibratie si forta in Unime iar aici repetitia si conditionarile doboara atat entuziasmul aterizarilor cat si bucuria zborurilor.

Ma uit la ea cum prefera sa culeaga mure, sa alerge cu Lotus, cainele noastru, sa faca bratari pentru toti copiii din clasa ca si cum le-ar oferi niste cercuri de intelegere facute din insasi intelepciunea ei, cum se adanceste in conlucrari ceresti cu VeRa si MaRa, reluand firul divin de unde l-au lasat in viata dintre vieti, cum viseaza si mai ales cum zboara peste timp, animand Totul cu auriul ei stropit cu foarte putine cuvinte.

Sincer? Cand o privesc pe Sarra, vad o Spirala care trece prin triunghiuri formate din oameni si situatii, aducand simplu Daruri cu Coronita  Intelepciunii, bucuria de A fi si multa Caldura care radiaza catre Tot si Toate.

Si inteleg chiar daca clasa a doua ne invita la multe adunari si scaderi si multa citire, ca versul divin in care ea se scrie e mai important decat cerintele lumesti, in adevar fulgurante, nedospitoare, reci.

Cand Gratia o ia pe aripi si chipul ei radiaza iar noi toti crestem in undele ei necuvantatoare, ma plec in fata Maestrului, iubind-o nespus din apele Recunoasterii de sine.

Acum cativa anisori imi venea sa-i fac plecaciuni iar mai tarziu deruland cartea vietii noastre pe aripile acelor intalniri pline de talc …am vazut calugaritele,  ea mama eu fiul, initiate in diferite Temple, ea Preoteasa si Maestra eu Discipolul apoi eram modelatoare de Suflete, surori, initiate s.a in lucrari care isi desfac fructele si acum si care in taina regasirii, glasuiesc prin scrisul conectiv sau prin ateliere in mare drag, valsul sferelor enuntand.

Stiu ca mai sunt si alti copiii vazduhisti, cu aripi de lumina, care nu vor sa aterizeze de aceea ma adresez cu mult drag parintilor lor, sa nu-i eticheteze nepotrivit, sa nu-i bata, sa nu-i pedeseapsa, sa nu-i judece.

Priviti-le ochii …..In stralucirea lor paradisiaca si veti Sti.