In preajma atelierului pe care l-am tinut pe 20 decembrie, in Gratie, am retrait toate momentele importante din viata mea si fuziunea cu Totul.

La 9 ani, din valsul cu gazele, copacii, frumosul, un adolescent m-a rupt si carandu-ma cu forta intr-un bloc in constructie, a incercat sa ma transforme in altceva, strivind Inocenta, mototolind Paradisul. Recunosc ca aveam mainile prinse si doar interiorul liber astfel ca in sufletul-pocal atat am mai apucat sa spun: Tata daca tu existi,ajuta-ma! Apoi am simtit un con de lumina si o revarsasare dulce si filmul s-a derulat fara sa ma atinga. Si parca asa trebuiau sa curga acele lucruri si eu nu eram suparata ci doar intelegeam ca ceva din balanta cosmica se echilibra pentru ca un rasarit de aripi sa strecoare in viata mea.

Si au stralucit pe cerul meu interior scrisul automat, adancirea, reamintirea.  Bucurii mari aduse de un mic norisor.

Apoi am dat la spate fuziunea cu Totul, darurile si chemarile si am esuat o vreme in premii, recunoasteri futile, egotisme.

La 18 ani dupa un an de boala, tipat, oblojeli dupa trei intalniri cu moartea si multi medici am avut un vis: Pe un camp plin cu foc, zburam. Flacara ma mai atingea insa eu continuam sa zbor avand-o in fata pe Maica dupa care tanjeam, plangeam, alergam….

Am continuat sa lupt cu focul si pe buza diminetii m-am contopit cu Ea.. Si am simtit o bucurie coplesitoare si o unime si o pace…..Ceva din mine a renascut. In urmatoarele zile la examenul la facultate, am simtit ca m-a tinut in brate si tot atunci intr-un oarecare troleibuz am auzit de manastirea Frasinei unde m-am dus….m-am insanatosit sufleteste si am ramas in vals cu ea multi ani, iubindu-ma si cu muntele si cu ortodoxia si cu oamenii.

Si mai tarziu am inteles ca ma impartaseam cu Totul nu luam doar o felie din Viata. Desi erau doua-trei masluri pe zi si multa dulceata in manastire eu nu ma simteam completa, reintregita, acasa pana nu mangaiam iarba, nu povesteam cu muntele, nu vorbeam cu gazele. De multe ori dupa slujba simteam asa o bucurie frumoasa sa ma spovedesc unui copac sau unui fir de iarba, sa ma impartasesc cu TOTUL.

La 9 ani m-am intalnit cu Tatal la 18 ani cu Mama.

Apoi in preajma varstei de 22 ani am avut un vis in care mi se spunea foarte clar Daca vrei sa nu te mai doara niciodata capul, lasa-te de carne…Si m-am lasat.

In aceasta perioada scriam mult si in freamat umpland caiete intregi, cu poezii, mesaje, revarsari de sens.

Versurile erau limpezi si cu vana si le-am aruncat spre publicare…caietele cu mesaje insa… le-am lasat doar pentru mine….bucurandu-ma de Unime, imbratisand Clipa, Fiind.

In jurul varstei de 22 de ani, luata cu asalt de vantul schimbarii si negasind nici o perla in Psihologia Mastilor m-am hotarat sa parasesc Drumul si sa mai caut. In plina rascruce cu sufletul in intrebari, o meningita m-a prins si m-a dus cu forta in centrul fiintei mele unde dupa trei zile de rugaciune cu fierbinteala si lacrimi, am plutit, am fuzionat, m-am reinnoit. De data aceasta ma intorsesem la Familia Divina, Ceva din mine se asezase, Chemarile erau Clare, Stiam care este Calea.

Dupa un timp mi-am lasat din nou darurile pentru cariera, bani si egotisme  cazand in iluzie si jucandu-ma cu nimicurile.

In jurul varstei de  27 de ani din nou goarna a sunat si pe punctul de a pierde mica agoniseala m-am intors Acasa in sanul  familiei intrebandu-ma ce teme am de integrat?! Ce refuz sa vad si sa transform in binecuvantare pentru mine?!….Care sunt lectiile mele in acesata etapa?!… Locuiam la nr 33 intr-un apartament sub forma de cruce exact in verticala lui, adica restantele mele erau pe axa tata-fiu. Si am stat aici o vreme pana cand am acceptat, am asezat, am iertat. Si dupa ceva timp am simtit din nou intalnirea cu Trinitatea care Sunt. Sentimentul a fost coplesitor, bucuria regasirii, imensa. Din nou Impreuna-Una!

La 30 de ani exact in ziua in care m-am nascut exact in ora si in minutul venirii mele am primit o initiere minunata care mi-a readus in aripile bucuriei, scrisul conectiv si conversatiile cu ghizii mei…..si de aici Totul a fost doar o tandra Imbratisare!

In marea taina a recunoasterii de Sine……la 32 de ani a venit Sarra in triunghiul Faca Se Voia Ta-Unime-Bucurie desfacand in energia celei de-a doua veniri, initieri, ateliere, pelerinaje, deschideri de sens si aratandu-mi in petalele regasirii ca nu conteaza varsta cronologica nici rolul ci doar lucrarea in Impreuna-Una. Apoi intr-un alt triunghi al Iubirii-Puterii-Eu Sunt a venit Stefan marturisnd in versul tandretii, Unimea care Suntem, Elanul si Zborul.

Floarea vietii marturiseste ca energia Unimii a fost cu noi din-tot-cu Dumnezeu-Una

( dintotdeauna) insa abia acum o Recunoastem, abia acum o Traim.

Copiii nascuti incepand cu anul  2000 ne ajuta sa fim Oameni si Fii ai Domnului in Impreuna!

Alaturi de ei Stiu cu Tine suntem Una!