Am iesit din lavra Sf Serghie…..si viul unei ferestre ne-a atins intr-un fel pe care nu il poti refuza.
Eram transportati deodata intr-o lume veche si totusi apropiata unde din nou eram impreuna crosetand langa foc, povesti. Un conac zambea catre noi ….in vremurile acestea restaurant insa ceea ce ma anima era miezul lui frumos in care puteam sa rasfoiesc viata mea de atunci cu Valetin, bucuria din fereastra, talcurile focului, reamintirea.
Ne-am asezat la o masa si parca totul amutise intregul conac tinandu- toate faldurile sus, cat mai aproape de Ceruri pentru a ne sustine, limpezirea.
Eram doar noi in salonul verde printre multe alte culori vorbitoare si un singur chip auriu care aparea si disparea, indulcind regasirea.
Mi-am amintit de viata de departe cu frumusetea ei parguita, padurea cea verde si aspra, munca in curte, drumurile la oras, copiii frematatori, servitorii caldurosi, o biblioteca imensa si multe seri alaturi de foc sau in ferestri vorbind cu stelele.
Povestea s-a deschis in ochiul acestui conac amintindu-mi de intalnirile noastre pe furis apoi de asprimea tatalui si in sfarsit de momentul de la care am fost impreuna si nedespartiti pana la final.
Conacul de atunci un pic diferit avea culoare lungi si destul de intunecate insa camerele erau luminoase si pline de tablouri facute de mana sau covoare puse pe pereti.
Stateam la masuta mica uitandu-ma de dupa perdea …..la drumul despaturit care intra in padure pierzandu-se printre frunze. Uneori imi era frica ca nu se va mai intoarce el, Omul insa intotdeauna revenea aducand ceva….un con de brad sau o poveste pe care cu mult drag mi-o depada pe aripa serii.
Imi amintesc de momentul in care a sosit cu micul urs pierdut si toti …..am fost captivati pentru multe zile de dragalasenia puiului dar si de forta lui. Apoi i-am dat drumul …..sperand ca mama sa-l gaseasca si micuta sau marea familie sa se`reuneasca.
Priveam ochiul de fereastra si omul cel drag din fata mea, lasand povestea simpla si calda sa-si aseze matasurile in sufletele noastre.
Regasire, tandrete, iubire.
In ochiii oricarei relatii poti gasi stalpii de lumina care sustin Drumul, stalpi vechi, stalpi noi…insa toti isi dau mana, aducand in Acum…. Fosnet, Gratie, Plutire.