Despre faptul ca am reintalnit-o pe Lilith, stii deja… Se pare ca in aceasta seara, a decis ca e timpul sa ma ajute.
Am lucrat temele mele pe oras, tara, planeta, Univers… Apoi, ca de fiecare data, am pornit sa-mi fac lucrarea pentru copiii aflati in necaz. De data aceasta, locul unde se aflau, mi-a aparut ca un tarc, cu garduri inalte si cu o singura poarta incuiata. Langa aceasta poarta ma asteptau Isis si Lilith. Aveau in mana un fel de paturi de lumina, tesute de ele. Exista un usor contrast in infatisarea celor doua. Isis avea parul negru, prins intr-un coc, pe cand Lilith avea parul negru liber, curgandu-i pe spate. Isis era invaluita intr-o rochie bleu, pe cand Lilith avea o rochie albastru-indigo. Isis era micuta de inaltime, pe cand Lilith era mai inalta. Dar amandoua erau atat de frumoase, cu un aer semet, dar cu o privire blanda si plina de iubire. Am patruns in acel tarc insotita de cele doua. Pentru o clipa, am stat retrasa, privindu-le pe ele. Inveleau cu o deosebita grija si gingasie sferele cenusii. Iar la contactul cu aceste sfere, paturile de lumina se dezintegrau in mii de scantei, care se inserau in sfere, contopindu-se cu ele si incepand sa lumineze din ce in ce mai tare. Atunci cand deveneau stralucitoare, se inaltau, intr-un dans vesel. M-am alaturat celor doua, invelind sferele. Si cand s-au inaltat toate, ne-am prins si noi in acel dans spiralat, ridicandu-ne la lumina Tatalui. Deodata, Lilith a devenit serioasa. Isis m-a intrbat daca vreau sa vad cum lucreaza Lilith cu mamele si copiii. Am dat din cap afirmativ. M-a luat de mana si m-am trezit intr-o incapere micuta, slab luminata, in care se aflau un patut de copil, un fotoliu, o masuta joasa si un dulap format dintr-un singur corp. Fotoliul era ocupat de o femeie tanara, cu parul nepieptanat, prins intr-o coada, care statea aplecata in fata, apasata, parca, de multe greutati. Fata ii era palida, cu cearcane adanci, iar obrajii ii erau brazdati de lacrimi. Stateam cu Isis intr-un colt al acelei camarute, privind-o pe Lilith cum a cuprins-o in brate pe acea femeie, invaluind-o cu o lumina calda, asemeni unui val subtire. Si acest val a cuprins inima acestei femei, pansand ranile, alinand durerile. Femeia s-a ridicat si abia atunci am putut observa ca tinea, strans la piept, un copilas. L-a pus in patut, l-a mangaiat usor pe frunte si, cu lacrimi in ochi, l-a sarutat. A ridicat apoi ochii spre un crucifix aflat pe perete, rugandu-l pe Dumnezeu – Tatal sa aline suferinta micutului. Isis mi-a facut semn sa ma uit la copil. Mi-am indreptat atentia asupra lui. Se pare ca avea dificultate in a respira, deoarece se auzea doar un horcait sfasietor. Lilith s-a apropiat de patut si a inceput sa planga, iar lacrimile ei deveneau stropi de lumina care se asezau intr-un sir, una dupa cealalta. Se asemanau, daca vrei, cu sirul unor urme de pasi pe nisip, doar ca aceste urme de pasi straluceau. In acel moment sufletul copilului a parasit trupul. S-a inaltat usor si a respirat adanc, fara dificultate. Lilith l-a luat de manuta si au pornit impreuna pe acea carare formata de sirul de lacrimi. Pe masura ce inaintau, sufletelul copilului devenea mai vesel, topaind dintr-un strop de lumina in celalalt. Isis m-a luat din nou de mana si am parasit acel tablou trist, intorcandu-ne la lumina Tatalui, unde ne astepta Lilith. De aceasta data ochii ii erau veseli, iar ea era fericita ca a mai indeplinit o misiune grea. Ne-am imbratisat. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar am simtit totul ca pe o reintalnire, o contopire, o intregire…
