Cand eram mica ma sculam devreme, ieseam in curte si ma dadeam in leagan atingand culorile rasaritului cu puritatea sufletelului meu.

Florile ma insoteau in aceasta conlucrare la fel Insectele, Pasarile, Totul.

Intram in rasarit ma adapam si apoi ma intorceam aici, innoita.

De multe ori inchideam ochi ca sa simt scufundarea mai bine, sa intind culorile, sa las tesatura sa imi fie patrunsa de Rasarit.

De fiecare data leaganul parca ramanea in aer, intelegand lucrarea, varsand mai mult Lumina si lasandu-ma acolo pentru a dospi Faptura-mi….

Dupa fiecare intoarcere mirosul florilor mi se parea mai viu, aerul mai infoiat si insasi viata mai plina.

Am stat multa vreme si am rasfoit rasariturile fara graba, amintindu-mi Fiorul.

Cupa aceea din Rasarit s-a intors mai tarziu inundandu-mi Drumurile, deschizandu-le….

Luminati bolta care sunteti cu soarele interior ….pentru ca intreaga voastra viata sa zburde leganata de Ceruri, plina de Culoare si Talc.