Ca sa scriu ma cuibaresc adeseori in ochii lui, cautandu-mi locul simplu, firesc, calduros ca un copil care se aseaza in bratele bunicului preaiubit, scufundandu-se in sufletul cel frumos, cantand apoi pe corzile Universului, simtind orchestra cosmica dezmierdand tesaturile vietii.
Starea acesta de primire ma conduce la izvorul divin la insasi frumusetea curgerii care din aceasta intalnire vine.
Si ori de cate ori simt ca versul se indeparteaza ma intorc la acei ochi ce cunosc departarile si la bratele minunate si simt, fuziunea, contopirea, largirea pe care le iau cu mine…….mangaind cuvantul.
Uneori lacrima mea se intalneste cu lacrima lui ….zambetul meu cu zambetul lui……fosnetul nostru….Esti Aici. Te simt Fiule, Tata, Bunicule….Totul. Esti Aici………Esti Aici,
Apoi il cuprind inca o data ca intr-o rodire…lasandu-mi bratele sa-i largeasca chipul, inundu-l.
Esti versul, scrisul, toata bucuria aceasta….Esti.
Apoi ma desprind privindu-i albastrul si simt puterea lui NOI.
Noi suntem Frumusetea, Intelepciunea, Dulceata
Noi suntem Bucuria, Dragul, Primirea
Noi-Impreuna suntem Totul.