În răsăritul unei dimineți blânde din săptămână luminata, l-am simțit foarte aproape pe călugărul Ilie. Cândva demult acolo unde este acum Mănăstirea Caramelitana a existat un mic schit ortodox sub forma de cruce cu o grădina interioară plina de flori și povesti pentru ca aici in apus când descălecau trimișii, se scriau pagini vii de istorie care includeau atât povesti romanțioase cât și lupte grele, sângeroase. Aici se nevoiau câțiva călugări aduși de îngerii nordului, sudului, estului, vestului sa fie în rugăciune necontenită pentru țară. Vremurile erau tulburi și palcurile de pădure slujeau ca adăpost și scut pentru călăreții înarmați. În limba slavona o vlasie însemna refugiul pentru vlahi. Aici în acești codrii Vlad Țepeș și a învins potrivnicii si multi voinici cu credință vie și-au gasit adăpostul. Și mergând către schit …i-am simțit din nu prezenta lui Ilie, rugător viu, duhovnic și întăritor atât pentru țară aceasta cât și pentru noi toți. Și prin el Daniile Sihastru și Sf Teodora și toți apărătorii creștini ce au iubit pădurea, păreau ca grăiesc, ca sunt în aceea șoaptă. Și am început să-l întreb:
Părinte codrii aceștia ai Vlasiei sunt mâncați, despuiați și căsăpiți de lăcomia multor oameni. Merg prin ei și îmi sângerează inima. Și parca nimeni și nimic nu-i oprește sa tot fure din puterea acestor locuri, din viul nostru. Și se lărgesc cărările prin ei…ca vor deveni cât de curând bulevarde. Și plang aceste scuturi de lumina, pădurea însăși cu toate poveștile ei.
…..
Am simțit o tăcere frumoasa cum mi se aseaza în cupa și peste durerea care raurea am perceput timpul vechi….Eram în grădina mică și se bătea toaca. Și călugărul Ilie ….parca vorbea cu Totul. Și auzindu-mi sopotul …..îmi spuse. De aceea v-ați întors ca sa intariti aceste scuturi construind în sufletele voastre Grădina Maicii. Și v-ați develit ca voinicii și înțelepții și glasuitorii ca sa deschideți porțile Tarii BineCuvatate. Și se va scutura pământul și Cerul, și vor pleca cei lacomi de putere, trădătorii și cei fără de suflet. Însă nu astepttati Judecata ci faceți marea limpezire în voi, curățându pădurea interioară de toate gândurile, emoțiile și faptele intinatoare. Și veți vedea ca pe pământ nou și roditor, copaci noi vor înflori bucurând noile vremuri.
…..
Un viu frumos trece prin noi ca un rău de lumina și o bucurie frumoasa îmi rotunji sufletul. Cât îmi era de dor de …..viață de aici, de îmbrățișarea ta, de pacea aceasta. Și am intrat în slujba …..un con frumos de lumina auriu-purpurie înălțându-se pana la Ceruri ..în acest munte, pe spirala fiind toti rugatorii noștri din toate timpurile. Și pasea fiecare pe treapta lui, cu raza lui, daltuind Noul Timp. Și se vedea corpul de lumina, vederea, chipul Tarii Noi, mai verde, mai frumoasa, mai aurita de Sens.
….
Și rugile se împleteau țesând acest chip.
Am rămas în aceasta contopire vie pana cand spirala aceasta ascendenta a dispărut, grădina revenind la fel și călugărul Ilie. Trecem prin aceste timpuri, verticalizandu-le spuse calugurul. Nu te lasă copleșită de mersul lent al lucrurilor căci totul e tâlcuit pentru a nu pierde nici o farama din aceasta țară. Căci asta e vrerea…..sa fim uniți în simțire și în jertfa pana când țară aceasta-gratina vie……va lumina prin noi toți.
…
Călugărul lua un măr îl taie în doua și îmi arata intr-o jumatate a lui o cruce frumoasa. Ca slujitori vii, sa nu lăsăm rugăciunea, postul, vorba înțeleapta. Așa înaintăm prin timpuri…..și ne întâlnim la marile răscruci. Sa înțeleg ca suntem la o răscruce? Sunteți într-o intersecție mare, neștiind care este Drumul. Și multe, multe străduțe cu dulcete aiuritoare..va păcălesc inima. Și doar unul, Cărarea Vie sau Drumul Divin va ajuta. Și desi oamenii se trezesc și fac pași, adeseori confortul este mai viu în ei decât jertfa. Ilie îmi arata o pasare mică aducând …..un răvaș. Și pasarea cântă într-un fel anume. Și el ii răspunse cu un drag…..poznaș. Vezi…îmi spuse el, pentru a vorbi cu Inaltimile este atat simplu. Lua răvașul îl citi….și mă privi cu niște ochi verzi, puternici, intenși…de parca deschise toate zările cu ei. Toți voinicii în diferite chipuri……slujesc pentru ca aceasta grădina a Maicii sa înflorească în toate inimile. De credință, iubire, înțelepciune aveți nevoie ca sa nu va uitati pe voi și sa vedeți Drumul.
Langa noi, un mic iepuraș …….se așeză parca ascultând vocea sopotitoare și un pâlc de căprioare se opriră chiar langa gard. Sa știți cine sunteți și sa nu va mai dați puterea…spuse călugărul si îmi arata trei imagini pe cer…un nor sub forma de stea, o dans al zorilor și o harta aurita a tarii noastre. Aurul vostru din suflete să-l transformati în bijuteriile din Acum. Pădurea îa nceput sa forfoteasea….și în mireasma dimineții…călugărul Ilie și întregul schit dispărura. Rămase un purpuriu blând în conul viu ca o mireasma blândă…si doar ochiii vii patrunsi de Cer, ma mai priveau….luminand Totul!!!!
…