Imi place sa intru in jocul cosmic imbracand un costum sau altul fara atasament!!! Uneori traduc partitura divina, alteori cant la un instrument, alteori dirijez, alteori privesc intelegand, alteori ajut alti instrumenti sa gaseasca coarda potrivita si sa emita si toate vin si pleaca, bucurandu-mi sufletul, intregind!
Si cand sunt dezbracata complet si fara nici un rol, ma simt minunat, parca aripile mele au o alta stralucire si zborul e mai plin de Sens!!!!
Ma bucur ca oamenii frumosi care imi sunt alaturi in lucrarile cosmice intra usor in aceasta impletire de roluri dar si in ……sa spunem bucurie intregitoare fara nume!!!
Atunci cand ceilalti te prind intr-un tablou sa spunem de indrumator sau canal sau trezitor apar pretentiile si recunosc cele mai neplacute funii sunt acestea. Te simti alergat, haituit, prins in acele cadre pe care ei le-au creeat pentru tine.
Si marturisesc ca nu-mi plac astfel ca adeseori ma scutur de ele afirmand Omul si atat!!!!
In teatrul cosmic e minunat sa incerci mai multe roluri, simtind darul lor si bucurandu-te nu doar de o partitura ci chiar de mai multe!!!!
Atunci cand te atasezi de un rol, puterea ti se subtiaza si darurile pleaca rand pe rand pana cand vei da din nou drumul textului lasandu-te din nou in Voia Domnului si valsand cu Totul in Sfant Numele Tau!!!!
Atunci cand te atasezi de un rol, puterea ti se subtiaza si darurile pleaca rand pe rand pana cand vei da din nou drumul textului lasandu-te din nou in Voia Domnului si valsand cu Totul in Sfant Numele Tau!!!!
In teatrul cosmic e minunat sa incerci mai multe roluri…sa simti darul lor si sa te bucuri de toate partiturile…ce bine zici! Cred ca ludicul are magia, divinul sau, si mai cred ca lui Dumnezeu îi sunt dragi aripile noastre calatoare…sau valsul sferelor, cum ai spune tu.
Te imbratisez cu dor din Ramania si abia astept sa ne revedem! Salutari Efesului si eternitatii sale! Miruna