Eram pe plaja in Egipt si un vant poznas se juca cu parul nostru animand atmosfera aducand acestui Acum, un miros altfel.
Si ma gandeam ca vantul este un sustinator minunat si un purtator de mesaje si in marele lui drag, curata interioarele, le racoreste, le limpezeste fara a le molesi, animandu-le.
Si deodata am simtit elanul, avantul, forta pe care ti-o aduce recunoasterea de Sine, atunci cand te lasi purtata de vantul interior catre Centrul Tau.
Poate ca am vrea ca totul sa se opreasca intr-o dulceata a momentului intr-un tablou minunat facut in care fiecare suvita sta bine insa nu e asa….vantul ca Maestrul a Trecerilor stie bine cum sa rascoleasca totul ca apoi sa te invite sa asezi noi tuse, noi culori intr-un tablou nemaintalnit care a parut deodata starnit de avantul interior spre a te anima intru devenire.
Uneori din prea mult avant ceilalti incep sa fuga pentru ca elanul tau le ameninta propriile tablouri in care vor sa inghete cat mai mult timp, fara modificari majore, fara alte tuse.
Si ii lasi sa se piteasca dupa arbustii confortului pentru ca stii ca va veni un vant care le va spulbera casuta din frunze aducandu-le avant pentru descoperirea Templului care Sunt.
Pe cai de lumina si plini de Avant…vantul ni se alatura pentru a revela noi porti si a ne purta pe aripile lui catre departari nestiute.