Toata viata cautam fericirea, rar incercand sa cautam ce inseamna cu adevarat fericirea in spusele Mantuitorului.

Cautam fericirea in afara noastra, in “a avea”, “a parea” sau “a face”. Fericirea este o constructie exterioara, pitica, ce se darama aproape instantaneu. Cat de fericiti suntem dupa ce atingem micile noastre “mari” obiective? Dupa ce ne cumparam un obiect nou? Intre 5 si 10 secunde. Dupa ce luam vreun examen? Intre 20 si 30 de secunde. Dupa ce semnam vreun contract important, ne mutam in propria casa, ne schimbam masina sau mergem in concediu? Nu mai mult de o zi. Evident, exista si unele lucruri care ne fac fericiti o perioada mai lunga de timp, emotiile puternice, legate de iubirea celor dragi din jurul nostru. Dar nici acestea nu ne ofera o stare de continua manifestare a celui mai inalt viitor posibil, ci “mici bomboane emotionale”, care ne ajuta sa ne ridicam starea manifestata in cotidianul repetitiv.

Savurand spatiul binecuvantat de Hristos, Muntele Fericirilor, de langa Capernaum, am constientizat cat de putin am meditat asupra perspectivei hristice asupra fericirii. Cat de putin am cautat adevarata fericire. Cat de putin m-am intrebat in aceasta viata, cat sunt de bland sau de milostiv, din cat pot fi. Cat de curat sunt cu inima sau cat de insetat de dreptate. Cat de sarac cu duhul ma consider sau cata pace am facut din cata as fi putut face.

Muntele Fericirilor se urca in fiecare zi, cu nevointa, cu rabdare si cu auto-observare. Fiecare zi are muntele propriu, dupa cum fiecare an, viata sau eon il au pe al lor.

“Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea.
Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri”