Am aterizat in Moscova gandindu-ma ca frigul va fi principalul inamic al acestui sejur. Eram plina de elan, bucurie si mai ales curiozitate pregatindu-mi bateriile cosmice sa reziste la marsul zilnic pe care intentionam sa-l facem. Am simtit sa vizitam galeriile Tretiakov inca de la inceput pentru a ne imbraca in toate culorile inainte ca cenusiul strazii si mai ales frigul sa ne striveasca entuziasmul.
Intotdeauna arta a fost pentru mine un vehicul transportator. Pictura portilor mi-a innaripat copilaria. Gaseam centrul unui tablou si apoi accesam lumea subtila a pictorului sau calatoream in alte dimensiuni ale fiintarii.
Arta inaltatoare m-a ajutat sa ma desprind de prozaic, anodin, rutina sa irump cautand artezienele clipei.
Am intrat in galerie cautand firul auriu, aceea frecventa cosmica care aduce in ochiul interior, Recunoasterea de Sine.
Usor inocenta unor chipuri, gradinile, pridvoarele au inceput sa graiasca la Centru trezindu-mi Reamintirea.
Viata de politician rus adus fortat in luminile scenei m-a atins deodata cu toata angoasa, frica, zbaterea ei. Familia isi dorea acest lucru, paream potrivit pentru imensa lucrare insa sufletul meu fugea de versatilitate, meschinarie, ipocrizie. Aveam 40 de ani si fetele, sotia si mai ales parintii insistau sa merg mai departe, sa inaintez in jocul politic lepadandu-ma de princiipiile mele facand compromisurile cerute.
Trecerea aceasta am accesat-o cu tot oceanul de emotii. Traiam concomitent cele doua partituri pastrand valsul cu pictura dar si povestea politicianului.
De pe acelasi fir fractal din jocul cosmic s-a deschis insa si o alta poarta……aceea de scriitor firav cu familie mare, prins de boala insa plin de traire care a incercat toata viata sa treaca de usi, sa rastoarne canoanele, sa invie scriitura utilizand forta cuvintelor, aprinderea lor, fosnetul.
Chipul lui s-a asezat in mine cu tot viul lui si cat a durat calatoria prin Galerie m-am simtit inspirata de raurile lui de emotii, de trairea lui autentica, de cautarea febrila.
Parea ca un intreg raft dedicat acestei vieti se descarcase in structurile mele ……atingand din cand in cand taina lui Acum dandu-i mana in tandra regasire viata langa viata, continund Povestea.
Am lasat aceste fire vechi si noi sa-mi atinga pasii …….pastrand corespondenta cu pictura, talcul ei, insasi Glasul.
Ne uitam la tablourile din marea expozitie cosmica……simtind sau nu puterea Centrului care atinge cu razele lui, Totul. In adevar si noi suntem Acolo si noi participam la marea Traire.
Am iesit din baia de culoare cu viul a doua vieti pline de talc care isi despletisera peste mine valtorile emotionale. Eram patrunsa de ele si totusi detasata…..Ce va urma?!