Am ajuns pe 28 decembrie pe aceasta insula alba glazurata cu albastru si auriu, un taram decupat de un designer ceresc care a incercat sa aduca aici multa culoare, plajute zambacioase, golfulete dragalase si un aer bland ca un sal menit sa te atinga usor ……cat sa te pierzi un pic si apoi sa revii.
In faldurile clipei mergand prin nisip, am simtit tropotele luptelor de altadata, agitatia, zbaterea insa timpul a venit cu cateva pansamente insuficiente insa iar pagina aceasta a ramas trista si inca vorbitoare, brazdata de multe sabii si povesti iar acest obraz al memoriei inca plange…..aducand langa el in cupa regasirii, sufletele care au mai fost aici si neuitatoare, chemate de firul divin intru vindecare.
Suspendat in faldurile timpului, fila aceasta sangeroasa isi cauta Talcul.
Ea poate fi accesata de traitorii de sens si istoricii pasionati in taina recunoasterii mai degraba pentru a pansa unele rani nu inca pentru dezvelire, unime, zbor. Taramul acesta e partial pietrificat, ca un suflet care zburda doar un pic….aratandu-si zambetul si retragandu-se in acelasi timp intr-o plapuma a sentimentelor care vin de departe.
I-am simtit pe ciprioti deschisi, vorbaciosi, vioi dar si opriti din canturile lor.
Pragmatimul zilelor noastre ii cheama in ringul supravietuirii, placerilor, a raspunsul rapid dat pe orizontala lumeasca insa verticala lor pare tintuita in pagini inchise intr-un trecut, rasfoit, acceptat, integrat doar partial.
Pasind aici am simtit ca darurile divinului feminin pot largi rasul insulei, bucuria ei strivita, insasi povestea.
Am inceput sa lucrez si am simtit raspunsul locului, al dealurilor, nisipului, apei.
In aerul plin de talc, saci negoliti ai Mosului, cu anii neonorati, darurile nedeschise, cadourile neatinse ……s-au dezvelit din aproape in aproape……
Printesa uitata a coborat din caleasca ei, imbratisata acum de toti supusii, prietenii, de insasi printul prins pana nu demult de zgomotul traditiei neimplinitoare si de toate familia lui acum radiooasa, acordata in Acum la Elanul acestul Timp.