De multe ori stand pe caii unei profesii frumoase sau fata in fata cu scrisul sau trilulind cu copiii, nu mai am timp fizic pentru prieteni.
Ma trezesc ca ma gandesc la ei, le ating sufletelele si le las o felie de iubire, ii imbratisez, le multumesc si atat.
Fizic ne vedem putin insa in Impreuna-Unul stam atat de mult.
Exista un Templu al Unimii in care ne putem opri un pic, putem mangaia totul, putem vorbi cu prietenii nostri aflati poate la mii de km departare, putem glasui in sufletele lor si desena triunghiuri potentoare, putem ierta, iubi si intelege, putem recunoaste Ceea ce Suntem in Impreuna-Unul.
Marturisesc ca va simt pe toti, dragii mei chiar daca ne vedem atat de rar. Noapte de noapte calatorim impreuna si ne asezam in banci apropiate si studiem, ziua in Templul Iubirii ne intalnim de multe ori iar cand dorul tipa, simpla imbratisare ne aduce sufletele aproape si ele pot comunica scurtand departarea, iesind din timp, rasfoind chemarea.
Nu e nevoie sa fim suparati pentru ca celalalt nu vine in vizita. Suntem IN TOT CU DUMNEZEU UNA (INTOTDEAUNA) si astfel prezenti in IMPREUNA.