Aveam 25 de ani, munceam de dimineata pana seara inclusiv in week-end-uri, gazduind din aproape in aproape un soi de oboseala care incepu sa creasca pana cand aproape ma inghiti. Pe muchea prapastiei cu toate bateriile golite, am cerut indrumare….

In urechea interioara, atingandu-mi Centrul, un murmur bland se facu auzit. Intra in curgere.

Atat si nimic mai mult.

Am ramas uluita parca asteptand inca ceva insa vocea nu se mai auzi …..iar ceea ce am simtit in minutele urmatoare a fost o descatusare, o aruncare a unei greutati, o victorie asupra balaurului interior. Capatasem deodata parca niste aripi, curajul se intorsese, simteam ca pot zbura pe cai de lumina luand cu asalt cerurile. Nu stiam exact cum insa chiar de a doua zi am inceput sa nu mai citesc nimic pentru o vreme…. ci doar sa cultiv starea de cupa si sa traduc ceea ce Cerurile turnau in ea. Imi spusesem ca este un joc minunat acesta……sa valsezi cu sferele de lumina si sa le lasi sa glasuiasca prin tine. M-am predat, simplu si fara asteptari si ceea ce am simtit inca din zorii experientei a fost o urcare cu liftul energetic intr-o biblioteca imensa exact la raftul de unde aveam nevoie sa-mi iau informatia. Marturisesc ca entuziasmul, elanul si bucuria mea erau nestavilite, triunghiul acesta dezvaluindu-mi foarte mult din lucrarea Cerurilor.

Intrand la vremea aceea ca trainer la seminarul de Management al resurselor Umane si adresandu-ma managerilor, era de dorit sa fiu pregatita, documentata, argumentata.

Dupa acel mesaj….am pastrat doar entuziasmul cu care luam cu asalt bancile de date ale Cerurilor si aduceam in mare bucurie, informatii care ma uluiam si pe mine nu doar pe interlocutori. Uneori transa era atat de puternica incat atunci cand se incheia partitura nu-mi mai aminteam nimic, parca ma trezeam dintr-un dulce somn, totul stralucea in mine si in participanti, o forta minunata parca se manifestase prin noi-toti.

Peste timp mergand la mai multe scoli de spiritualitate si luand initieri, dulceata ramase insa senzatia de somn disparu aducand in locul ei un fel de putere care se activa atunci, lasand ceva pe harta unei echipe sau a unui om si apoi plecand….pentru ca peste ani, calatoria in viitor sau in biblioteca divina sa fie vie, reala si traducerea concomitenta, darurile impletindu-se in energia bucuriei, regasirii, frumusetii.

Am intalnit Vocea Domnului la 9, 18, 22, 25, 27, 30, 33, 36, 39 ani, pe varsta valului si in toate momentele de rascruce. Lasand valul divin sa ma patrunda, in urechea cosmica, murmurul lui s-a auzit.

Intorceti-va in voi si adresati-va aceasta intrebare: Cand vocea domnului a soptit? Ati urmat-o sau….?