In jurul varstei de 21 de ani am vrut sa ma calugaresc. Dupa un vis minunat in care am simtit in adevar energia Maicii( si pe care l-am avut in jurul varstei de 18 ani si 8 luni) am inceput sa tin posturi, sa ma rog, sa merg foarte des la Frasinei, sa imbratisez tot ce tinea de ortotoxie, sa stau foarte mult singura si sa simt acel plin interior in care ma simteam Una cu Tatal si Totul radiind din Centrul fiintei mele catre Tot si Toate. M-am desprins de facultate pentru ca nu simteam ca imi atinge Centrul si chiar inainte de sesiunea de iarna( pe care nu aveam de gand sa o dau) am simtit in ghearele unei meningite din nou chemarea calugariei. Am stat trei zile in rugaciune cu lacrimi si fierbinteala ca sa ma spal de aceea provocare pe care eu o chemasem si in timp ce deliram, atingand si sub si supralumile am inteles. S-a luminat interiorul si am vazut ca aceea calugarita care trecea peste campuri cu trusa de limpezit suflete si care tot revenea in momentele mele de contemplatie este omul din acum care v-a imbraca o vocatie asemanatoare insa nu se va retrage ci va tese lumile intre ele, rodirile intre ele, oamenii intre ei.
Intr-o clipa cerul interior a glasuit. Calugarita care Fusesem este chemata in Acum intr-o noua haina energetica sa onoreze altfel, Lumea, Omul.
Vechile chemari se intorc si nu trebuie insailate decat ca daruri pe siragul vietii actuale.
Si toate aceste tasniri de Sens nu sunt rataciri ci bucurii intregitoare care revin tocmai pentru a saluta noul tau rasarit.
Exista o lege a meritelor data de cei 24 de intelepti prin care toate meritele dintru Inceput, de Altadata se intorc in Acum. Adica toate varfurile ne saluta si noi nu trebuie decat sa le recunoastem in Unime ca sa stralucim in Centrul lor.