M-am intrebat de multe ori de ce se lasa unii patroni garnisiti cu o falsa dulceata nedetectand nicidecum conservantii, amareala, mucegaiul.
De ce le place sa fie pacaliti desi Universul le arata in fel si chip prin degete divine de unde porneste boala.
Si am descoperit ca ei insisi aflati in ceata nu pot distinge Soarele de Nor.
Atunci m-am cocotat pe spatele Bucuriei, Recunoasterii de Sine, Iubirii si le-am trimis o ploaie de flori sa le mangaie ochii, sa le desfaca sufletul, sa le deschida porii cunoasterii.
Si am facut de mii de ori aceasta excursie pe bolta Cereasca trimitand de acolo, liniste, caldura, drag, entuziasm, fosnet, trialog, limpezire, bucurie.
Si dupa multe stradanii, am inteles….
Exista un timp in care se coc Paradisurile si noi nu trebuie sa le acceleram ci doar sa le anuntam.
Degeaba se imbraca patronul in serpi si tu esti singurul care ii povesteste de lighioanele care si-au facut casuta in sufletul lui. Ceilalti ii vor spune ca are cea mai frumoasa camasa si cea mai grozava cravata si el va vedea in aceasta etapa serpii exteriori ca fiind Gradina lui cu Luminite pentru ca inca nu s-a deschis in interior Floarea.
Priviti orice varf cu recunostiinta chiar daca este in Nori si orice patron in ceata cu blandete, liniste, compasiune.
Taina recunoasterii de Sine va glasui si in ei prin dragul vostru la inceput apoi prin tunet apoi prin revarsare in Splendoare.