Imi plac varfurile inundate de lumini, inaltimile care ma anima, muntii, stancile care se desfac in structurile tale ca niste batrani stiutori impartind din painile Domnului la Cina cea de Taina, dansand la Nunta Cerului cu Pamantul in Sfant Numele Tau.
Intorcandu-ma din Nepal, raurind peste munti am vazut spirale aurii care inundau totul si varfurile care vorbeau parca recunoscand, parca iubind conlucrarea noastra, inundand lumea, hranind vesnicii.
Muntii ii simt aproape ca intelepti ai acestei lumi dar si prieteni si de multe ori ii invit sa ma indrume, sa ma creasca, sa imi vorbeasca.
Privindu-i cu ochii interiori stiu in adevar ca multi dintre ei sunt stalpi de lumina, sustinatori si modelatori in reteaua Unimii.
Fara ei trecerea de la prapastiile interioare la varfurile exterioare nu ar fi fost posibila. Ei sunt ca si noi Maestrii ai Trecerilor, luminand calea, deschizand portile, inaintand……..
Intrand in Petra, pe buza noptii, am simtit cum capele lor radiaza si incepem sa fim acordati la puterea, maretia, frumusetea lor, cum arhivele lor ne ating centrul, cum suntem din nou aproape si Impreuna in marele Vals al Recunoasterii de Sine.
La fel in Machu Pichu in poarta lui Ra, am simtit ca lumea aceasta este mangaiata de varfurile lor, ca un diamand care se iveste ……din ceata durerii, stralucindu-si Maretia.
Tinandu-i de mana oriunde as fi, Frumusetea lor ma inunda si varfurile lor dospesc…..Pe aripa iubirii, suntem frati si alaturi pe minunatul covor al Marii Treceri.