Aveam 18 ani si pe parcursul a 9-10 luni m-am luptat cu cele mai nebunesti diagnostice dar si cu cea mai mare durere sufleteasca.
Imi cazuse parul, sufeream de insomnie, doctorii imi spusesera ca am epilepsie, la scoala ma duceam cand si cand, nu ma mai puteam concentra, din adolescenta fosnitoare, pasionata si muncitoare care fusesem ma transformasem intr-o epava mergatoare, in ceva ce abia putea privi, intr-un contur uman. Eram in deznadejde, vesnic fragila si ganditoare, neintelegand nimic din ceea ce mi se intampla, aproape de moarte tot timpul, tanjind dupa rochia bucuriei si a fericirii cu care fusesem imbracata inainte, dorind in lacrima buchetele aurii ale vietii.
Intr-o seara am visat un camp aprins de foc peste care zburam si cu care intr-un fel ma si luptam pentru ca flacarile incercau sa ma prinda. In suflet o chemam pe maica cu iubire si cu un dor atat de mare incat plangeam, zambeam, tot ceea ce era in mine, ii intindea mainile. Spre finalul noptii am fuzionat cu ea, complet, frumos, paradisiac, contopirea noastra fiind revelatoare si transformatoare.
M-am trezit altfel parca descatusata de lumesc si de parintii fizicii, tanjind dupa parintii cosmici si stiind in suflet ce era de dorit sa fac pentru a ma elibera de atacurile psi si magia care ma adusesera in zona aceea de Tipat.
La distanta de 3 ani insa dupa aceea calatorie in valea tamaduirii m-am trezit cu o meningita….intr-un moment de mare nemultumire fata de viata si fata de Tot, dorindu-mi sa fug de facultatea unde invatam despre psihologia formelor si nu a Centrului cumva tanjind sa ma retrag intr-o manastire sau intr-un loc in care sa ma pot cladi fara presiunea sociala, cheamand un Drum ce nu se copsese, din nou Tipand.
Mi-am dat seama intr-o zi de vineri ca daca nu ma lupt eu cu entitatea care imi intrasese in structuri si care declansase boala, medicii nici atat nu vor reusi…astfel ca m-am aruncat in rugaciune trei zile cu lacrimi si fierbinteala pana cand am simtit ca durerile imi parasesc trupul si viata cu tot alaiul ei de bucurii se intoarce. Iesind boltita din aceea intalnire cu Moartea am simtit in dragul revenirii cum din nou Maica m-a imbratisat, ajutandu-ma nu doar sa simt frumusetea vietii ci sa si pornesc valsul cu pasiunile mele rescriind Psihologia asa cum am trait-o in Ceruri in viata dintre vieti.
Cativa ani mai tarziu vorbind cu om frumos despre Rosia Montana, m-a cuprins o sfasiere si un drag atat de mare incat am invocat-o pe Maica, i-am cerut ajutorul in aceasta lucrare pe care o simt si acum ca pe o proba pentru noi toti, un test pentru sufletul nostru. In mare bucurie am simtit imbratisarea ei iar apoi am primit Braul alb de Lumina pe care l-a asezat in jurul locului, in taina iubind, in fapta lacrimand.
In acest triunghi de daruri si intelesuri de-a lungul timpului au coborat, Salba de bucurii si Cununa Preoteselor pe care va invit dragilor sa le activati deasupra tarii noastre, in Unime, pentru noi toti in Impreuna-Una.