Ne-am trezit mai blanzi dupa mai bine de 16 ore de lupta cu strada, o intanire lunga si oarecum muta insa plina de Sens.
Greva a ramas un pic in urma chiar daca si-a anuntat o rochie mai groasa insemnand ca de la o zi, domnia ei se va intinde pe 10 zile.
Nu ne-am mai gandit la transportul blocat si alte lucruri de tipul acesta ci am privit cu florile interioare orasul cel nou, al cincilea care ni se revela din oceanul nepalez si am descoperit o bijuterie…..munti de toate marimile cu varfuri graitoare si multe culori clipocind, o apa mangaind poalele vederii noastre, mai multa curatenie, viata impletind mii de nuante, un soare raurind, flori cazand peste tot in undele ochiului nostru….
PoKhaRa este o cupa graitoare, un vers scris de Ceruri pentru noi, tandrete si maretie.
De undeva din braul ei de blandete, har si drag tasneste Everestul si nu poti sa nu suspini, nu poti sa nu te miri cand totul aici te largeste…..
Unul din locurile desenate si binecuvatate de Ra vorbeste prin glasul bucuriei, intregii Planete nascand din notele cunoscute, melodii altfel si octave noi.
Am rasarit aici candva, apun inchizand anumite cercuri de intelegere in Acum.
In Templul Soarelui, toate portile stralucesc, toate darurile se trezesc, toata bucuria rodeste.
PoKhaRa isi intinde mainile catre tot si toate marturisind in Unime, Puterea care Este, Minunea care straluceste, Frumusete si Avant.
Aici Everestul se inalta cu noi si in darul impletirii energia Impreuna suntem Una ne largeste, ne rotunjeste, ne intregeste!