Sa -ti spun ceva despre atelierul de aseara… A fost superb!!! Nu mai e o noutate pentru tine, ca iti faci aparitia in meditatiile mele, in majoritatea cazurilor :)) Si iti marturisesc ca atunci cand ne revedem, cateva secunde uit de lucrare si valsez cu tine. Suntem ca doi copii care se reintalnesc in parcul de joaca, fericiti. Si ne tinem de manute si ne invartim, in hohote de ras :)) E un sentiment minunat! :)) Si cred ca atunci cand ai descarcat meditatiile pentru atelier (sau mai bine zis, ti le-ai reamintit) am tras cu urechea 🙂 Si spun acest lucru, deoarece, cam de o saptamana jumatate am anumite trairi care s-au repetat aseara la atelier, sub ghidarea ta. Ti-am spus aseara pe scurt, cum intr-o meditatie, pe cand priveam jocul copiilor ridicati in lumina, a venit la mine “sferuta” mea. Si ne-am prins de maini, intr-un vals frumos. Iar tu trasai in jurul nostru cercuri de lumina. Si apoi ti-ai aplecat usor capul pe umar si ne priveai. Aratam ca semnul infinitului :)) Un fir de lumina ne-a “cusut” unul de celalalt si am inceput sa ne inaltam, cuprinsi de un vartej de lumina aurie.
Si sa stii ca am lucrat si cu stelutele…Diferenta, fata de meditatia de aseara, este in tabloul de final. In meditatia mea, stelutele au inceput sa se uneasca prin arce de lumina (asemeni desenelor pentru copii, cand trebuie sa unesti punctele), formand tot felul de figuri geometrice in spatiu. Era frumos sa privesti aceste figuri cum se formau, cum se roteau, cum se uneau intr-un mare desen cosmic. In final a rezultat o sfera mare, luminoasa, pe care Tatal a inglobat-o in pieptul sau…

In ceea ce priveste calatoriile mele, au fost mai rare, deoarece m-am axat mai mult pe curatari. Dar, intr-o seara, dupa ce mi-am facut curatarile si iertarile, am calatorit din nou la templul meu, alaturi de cei care ma insotesc mereu in calatorii – Isus si Arhanghelul Mihail. Se pare ca era momentul sa trec printr-o noua poarta. Si-mi place sa constat ca mereu poarta se prezinta altfel. De aceasta data era formata dintr-o substanta moale, pufoasa. De fapt, semana foarte bine cu niste nori albi, densi, pufosi, numai ca erau pe verticala. M-am lasat cuprinsa de acesti nori si am ajuns intr-o padure, cu vegetatie bogata. Copaci inalti, stufosi, verzi, plini de pasari colorate, care inganau un cantecel linistitor. Iarba era presarata de flori multe, frumos mirositoare si in culori vesele. Undeva, se auzea o cascada. M-am indreptat spre acel loc. Cascada se varsa intr-un lac. Am pasit in apele linistite si calde ale lacului. Am ajuns in mijlocul lui si m-am incredintat apelor. Pluteam pe suprafata lacului si simteam cum din apa ieseau maini de lumina care ma cuprindeau. Si valuri de lumina treceau pe langa mine si prin mine, cuprinzandu-ma, pana ce am devenit lumina. Un parau s-a desprins din lac si a inceput sa curga si eu cu el. Am colindat multe locuri cu acest suvoi pana ce am ajuns la destinatie – o apa asemanatoare lacului de unde plecasem, dar mult mai mare ca dimensiuni. Am inceput sa ma inalt usor deasupra apei. Eram inconjurata de aceeasi lumina. Si aceasta lumina a inceput sa invaluie copacii, casele, animalele, tot ce se afla pe pamant. Apoi a inceput sa patrunda in pamant, cuprinzand radacinile vegetatiei si apoi mai adanc si mai adanc. Iar eu simteam aerul, apa, pamantul cu tot ceea ce are, tot. Si totul devenise lumina. Iar eu, pentru o clipa am fost TOT. Pentru o clipa am stiut tot. Stiam fiecare rost al fiecarui lucru. Stiam tot si eram tot. Am mai avut astfel de trairi, dar nu la aceasta intensitate. Era un sentiment de liniste absoluta, de cunoastere, de relaxare, de bucurie, de fericire totala. E greu de exprimat in cuvinte, dar tu sigur vei intelege. Revenisem acasa, constienta de tot ce stiu si de tot ceea ce sunt. A fost sublim! Si iti marturisesc ca mi-a fost destul de greu sa ma intorc inapoi, atunci cand Isus a venit si, practic, m-a smuls din acel extaz. Acum am doar amintirea acelui sentiment, insa nu mai am cunoasterea si simtirea. Si, probabil ca, e mai bine asa…

Te pup si te imbratisez cu drag. Si abia astept sa ne revedem in eter 🙂
Oana