Te imbratisez si te recunosc ca pe SORA MEA. Traim vremuri minunate. Cercurile se inchid si noi eliberati in acest final-initial, manifestam din ce in ce mai mult din potentialul nostru divin. Ma bucur ca ne dechidem catre propriile noastre daruri care ACUM ne ajuta SA FIM.
Cand s-a terminat initierea la NOUL PAMANT am vazut o hora de luminite care se ridicau spre cer. Sa primim aceasta imagine in interiorul nostru si sa o lasam sa lucreze……..La cat mai multa lumina, iubire, pace, drag, frumusete!

De nenumarate ori ma intrebam ce de ma simt asa de *mica*, fara putere interioara, fara incredere in sine, de ce nu pot sa manifest plenitudinea fiintei mele pe care o simt, o intuiesc fiind latenta in mine, pe care am completat-o de-a lungul timpului cu initieri, studiu, fapte…
Acum am inteles de ce…pentru ca nu mi-am iubit si onorat darurile, potentele!
Ieri, la sfarsitul intalnirii din ceainarie, ca raspuns la *de ce*-urile mele, am primit un raspuns in imagini deosebit de explicit.
Ma aflam langa poarta de intrare a unei cetati cu ziduri masive de piatra, cu turnuri si creneluri,… aveam o atitudine umila, ca de cersetor,… acel sentiment de micime ma coplesea…
Apoi am inteles ca cetatea era a mea, imi apartinea, iar PUTEREA, ca suveran, o aveam doar fiind INAUNTRUL ei…deci, singurul lucru pe care trebuia sa -l fac era sa intru in cetate, pe poarta care se deschidea in fata mea !
TOTUL este in noi!
Asa cum spuneai, noi suntem cei care alegem sa ne limitam nelimitarea.