Ma plimbam pe un drum de tara. Aerul era irespirabil si in dreapta si in stanga vedeam doar custi in care se aflau oameni. Vuiete imense ii biciuiau si de peste tot se auzeau zbierete. Nu vedeam gardeni sau politisti sau alte autoritati decat percepeam o cascada de sunete ingrozitoate care se mareau parca la fiecare bici invizibil pana cand se pierdeau intr-o mare a suferintei. M-am intors catre AraN si l-am intrebat unde sunt?!…. in umbralul negarii biciuiti de propriile emotii. Atat de grav? Si-au folosit doar mintea negand tot ceea ce au simtit. Acum se intalnesc cu propriile emotii. Si de unde aceste vuite si bice? Sunt spiritele rauvoitoare pe care le-au intretinut prin negare. Ce au ascuns ii tortureaza acum. Si ce putem face pentru ei? Sa asezati darurile voastre ca niste braie de lumina, sa va rugati pentru ei si daca va sunt bunici sa va spovediti si sa va indreptati( adica sa reintrati in verticala voastra) asumandu-ma propriile emotii. Caci ele va sunt maestrii nu dusmani si va conduc in teritoriile lectiilor voastre. Recunoascandu-le va veti elibera de ele.
M-am oprit langa una din custi si am vazut un om cu un cap imens si un corp subtire, extrem de subtire mancat de niste maini negre. Si-a dat viata pentru idei mici, orgolioase, nesocotindu-si inima. Si tot lasandu-se mancat de furie, corpul sau a devenit extrem de slab. M-am uitat cu atentie sa vad ce fac cu adevarat manile negre si ele mancau da….mancau in continuu din intregul om, dand nastere unei suferinte ingrozitoare. AraN mi-a ridicat un val si am putut sa vad ca sunt scorpii cu maini negre care se ospatau din plin …din ce parea a fi acum o ramasita de corp. M-am cutremurat si am mers mai departe….citind pe o borna de sens: Umbralul Obsesiilor
Si am patruns intr-un tub, absorbita intr-un fel….si am ajuns intr-o fabrica-muzeu cu oameni fara viata ale caror capete erau inconjurate de serpi, scorpii, capetenii, balauri. Erau ca niste fulare oribile care le mancau din vlaga capului, se infruptau cu voluptate pana cand capul nu mai exista ci doar un cos cu vietati. Si fiecare te invita sa ii vizitezi…animalele. Si pareau ca se lauda cu ele desi erau extrem de chinuiti si uratiti de aceste entitati. Si cand te apropriai de ei…un aer urat mirositor te invaluia si asa pornea cate o aratare catre tine. Si puteai vedea oameni prinsi intre ei cu capatele ca niste gradini zoologice, cate 2 sau 3, marsaluind pe aceeasi obsesie. Si AraN spuse: asa se pierde din viul divin al vietii, coborand in mlastina obsesiilor ce tin de tinerete, de frumusete, de cunoastere, de tot felul. Si cand incepeti sa va dati sufletul va invadeaza si tot felul de vietati.
Si am vazut o femeie extrem de frumoasa..si m-am apropriat de ea…Si parca isi canta povestea privind pe o fereastra. Am incercat sa o intreb ceva si fara sa ma asculte ….am observat ca din toate partile corpului au inceput sa curga lichide urat mirositoare si viermi si serpi. Si cand se intorcea sa-mi zambeasca dispareau pentru o clipa…apoi reveneau, aerul devenind din ce in ce mai gretos iar lichidele din ce in ce mai urate. Sunt toate injectiile cu botox, hialuronic pe care unele femei le fac pentru a deveni ….papusa diavolului. Caci ati uitat ca v-ati ales corpul si ca v-ati asumat nu sa-l venerati prin obsesii si sa-l curatiti de toate urateniile pentru a-l intampina pe Domnul. M-am uitat la mainile femeii care aveau niste unghii-serpi la genele pe care stateau scorpii si la capul care era impanat de balauri iar intre picioare avea un foc cu limbi dezgustatoare.
AraN este ingrozitor…i-am spus. Atat de rau poate fi sa vrei sa pari mai atragatoare? Mai atatatoare…da…insa nu si mai frumoasa. Pentru ca fiecare bucatica de suflet pierduta cu aceste obsesii, atasamente, dependente duce la patima. Asa te invadeaza aceste vietati facandu-te urata nu frumoasa, caci zambetele sunt sleite, trairea este vlaguita iar sufletul…sfasiat sau pierdut. Priveste acum…..o spirala descendenta imensa formata doar din serpi……..imbracau un stalp urias de femei, serpii mancandu-le din buze, din gene din sani. Si femeile isi regretau …..obsesiile si isi tipau nemercinia insa parea mult prea tarziu. Si dupa ce serpii le mancau….partile de care isi batusera joc, venea focul uracios cu limbi senzuale si le ardea parul, buzele, organele genitale. Si un zbieret imens ……….te tintuia cu totul.
Am iesit din tub……si mi-am continuat drumul ajungand intr-un fel de castel murdar fara tavan, o ruina as zice in care multe carcase-oameni susoteau. Si aceste …..sasaieli erau de fapt ale unor varcolaci care incolaciti de gatul si capul lor tot minteau si minteau si minciunile erau niste aratari ingrozitoare ce se asezau pe langa acesti oameni cerandu-le noi minciuni si chinuindu-i. Si pareau aceste biete carcase atat de chinuite de patima minciunii incat ……isi zbierau toate cate le facusera cu of si durere……..insa speranta nu era ci doar grozavie.
Am cerut sa ies de aici…….si AraN m-a dus intr-o gradina micuta…unde fluturii aveau vorba la fel si pasarile. Si doar ce m-am asezat la o mica masuta..ca am putut auzi graiul lor. De ce am intrebat? Pentru ca au parasit Cararea. Adica? N-au mai vrut sa-i urmeze Cuvantul. Ratacire i-ai spune tu…noi…nebunie. Si cum vor sti sa se intoarca altfel? AraN imi zambi si imi aminti de timpul celest in care ne pregatim pentru urmatoarea viata. La ei nu a venit inca insa dupa multa grozavie vor ajunge si ei ……sa primeasca un nou contract, o noua viata.