In 2012 daca cineva m-ar fi invitat sa merg intr-o calatorie in Turcia as fi spus nu. Nu aveam chemarea si marturisesc nici dragul cel mare sa o imbratisez. In plus luptasem prea mult impotriva turcilor candva astfel ca mai pastram in structuri durerea, revolta chiar supararea. Stefan adeseori traducea gandurile mele dar si partitura lui astfel: noi nu ne turcim Mami, nu ne turcim.
Din aproape in aproape insa s-au deschis portile interioare si am inteles ca ceva din insasi forta mea trebuia recuperata mergand acolo si recunoscand in Unime aceasta tara, acest teritoriu, acest frate.
Toti copiii se intorc Acasa, imi spuneau ghizii mei, imbratiseaza. E timpul. Adu Pace.Iubeste-i. Bratele Unimii va asteapta.
Si mergand in Turcia, de unde va si scriu am inteles de ce am amanat atelierul intitulat Cavaleri ai Luminii, uniti-va!!!…pentru ca era de dorit sa ma impac si cu acest frate, sa creez punti de lumina intre noi si el, sa aduc darurile Unimii si aici.
Nu poti avea si scuturi de lumina puternice dar si durere in structuri. Impaca-te cu totul si Puterea care esti iti va raspunde!!!
Marturisesc ca drumul a fost destul de complicat pentru ca Bulgaria era inundata si multe zone erau blocate insa le multumesc nespus ghizilor mei pentru aceste bariere pe care le-au creeat si care mi-au permis sa ma iert si sa iert si mai ales sa imbratisez acest copil numit Turcia.. Pregatirea a fost minunat facuta in labirintul nou creeat.
Ma amuzam privind acele bucle stradale in care intram stiind ca nu pe acolo vom reusi sa ajungem la destinatie insa lasam pregatirea sa se faca astfel si pentru noi si pentru prietenii nostri in asa fel incat impacarea cu acest teritoriu, bucuria si dragul sa fie mai mari la final.
Cu alte cuvinte…Turcii nu ne-au primit pana nu i-am iertat! Si cand au simtit impacarea, dragul si faptul ca venim cu daruri, ne-au deschis portile!!!!
Testul acesta a fost minunat in energiile solstitiului!!!! Si recunosc plin de Sens!
Cand in sfarsit ne-am asezat in reteaua lor am simtit dulceata acestui taram, frumusetea lui si mai ales vigoarea. Insa ceea ce m-a atras inca de cand am inceput sa scriu in cafeneaua Chopin din hotelul-gazda Surmeli, a fost chipul parintelui acestui loc, un om interesant care a murit in 1997 si care inca mai era acolo, alaturi de invitatii lui, imbratisandu-i.
Simtindu-i prezenta nonfizica, imediat am stiut de ce am ales loc si nu altul, de ce m-a chemat el si nu o alta gazda.
In vremea lui Stefan cel Mare, cand curajul era mare, la fel si credinta si forta chiar daca turcii erau mai numerosi, l-am prins pe acest Tafat-Luolu si l-am aruncat intr-o temnita mica, fara apa si fara mancare. Dintre toti prinsii si omoratii, doar el mi-a inundat fiinta. Si fara sa ascult ordinul, am ales sa-i drumul mai tarziu, sa plece la copiii care erau multi si in tara lui, spunandu-i ca ne vom intalni in toate timpurile si ca voi sti cine este si ca daca nu va iubi tara aceasta si nu o va onora, linistea nu va avea, chiar dincolo de mormant. Imi amintesc expresia mea aspra si blanda si momentul la care l-am eliberat fara sa ma mai uit dupa el stiind cumva ca aceasta reintalnire va avea loc.
I-am simtit pentru o clipa recunostiinta si chiar promisiunea facuta fara cuvinte apoi m-am indepartat lasand Destinul sa-si deseneze cararile. Si uite ca dupa atata timp m-a primit ospitalier in casa lui, onorandu-i pe luptatorii de atunci care acum sunt in adevar cavalerii luminii.
Turcia este o forta insa netrezita un fel de urs care in barlog si doarme chiar si vara asteptand ca o bagheta luminoasa sa-l scoata de acolo. Acoperiti de habotnicie dar si de comfort, turcii nu-si respira trunchiul de lumina si coroana, fiind in Acum niste fosti invingatori, trasi pe dreapta de vremuri caldute si pentru ei adormitoare.
In primele zile am simtit ca natura ma trezeste si ea ma ia in lucrari cosmice pentru a defrisa, netezi, lumina, egregorul turcesc. Primul umeras divin care ii trage in sus este chiar Natura. Apoi dupa ce am trecut de acest Preot, Gardian, Aparator ma simtit fiintele de lumina care salasuiesc aici si care in mare drag m-au chemat in lucrarea lor.
Si am trait din nou acest mosit in unime la care participa si entitati fizice si entitati nonfizice si multa bucurie, frumusete, caldura pentru ca lucrarea sa se faca si acest popor acum adormit in plapuma nevoilor de baza din aproape in aproape sa se trezeasca in Unime, iubind Totul si onorand in Sfant Numele Tau.