Sufletul nostru intinat de ganduri si de emotii isi cauta adeseori limpezirea in valsul cu florile, in spovedanie si impartasanie, in calatoriile de suflet. Atunci cand intalniti narcise in ferestre, in bratele unei florarii sau in padure nu va grabiti sa le lasati in urma ci opriti-va in rochia lor de lumina, in emanatia lor plina de mireasma si respirati constient lasand prezentele divine de pe langa acele flori sa va atinga Cupa interioara varsand in miezul ei…….extazul. Nu va ganditi ca trebuie sa va pregatiti multi ani pentru a-l trai ci fuzionati simplu si calduros cu albul discret al ghioceilor sau cu albastrul zambilelor sau movul freziilor, multumind Cerului pentru bucuriile ceresti care va inunda sufletul.
Si continuati: Invoc energia albastrelor sa mi dezvaluie Clarul, invoc energia zambilelor sa-mi aduca Bucurie, invoc energia ghioceilor sa mi deschida ferestrele Puritatii, Sunt Tot Ceea ce Sunt, Eu Sunt
Si in fiecare zi luati cu voi in trena nevazuta alte si alte triunghiuri de flori care va anima sufletul. Si atunci cand pasiti in trena calatoriilor de suflet, chemati si triadele de sfinti sa va sustina, sa va indrume in proiectele voastre de suflet.
Il chem pe Sfantul Gherontie cel Nebun intru Hristos, pe Sfantul Grigorie Decapolitul si pe Sfantul Nicodim sa -mi dezvaluie cauzele bolilor mele sau radacinile suferintelor sufletesti. Fie ca acest triunghi luminator sa ma sustina in tot ceea ce gandesc, spun, fac!!!!
In trena Sfintelor Sarbatori de Paste, calatoriile de suflet ne umplu cupa interioara de bucurie, pace, unime, imensitatea Cerului coborand in fiecare zambet, in fiecare pas. In astfel de momente nu mai simtem valurile aproprierea de lumea nevazute fiind vie, frematatoare, plina de caldura. Si pasind in valsul cu manastirile si locurile cuvantatoare simtim nevoia de a ne scutura sufletul in fata sfintilor, maestrilor, oamenilor frumosi de a-l limpezi in apele smereniei, de a ne bucura de flori si munti, de a exprima buchetele ceresti in Totul-Una!!!!
….
Va invit sa mergem impreuna la urmatoarele manastiri: Bistrita, Arnota, Hurezi, Polovragi, Tismana precum si la Coloana Infinutului, Poarta Tacerii si Masa sarutului.
Cand va fi plecarea? 7 aprilie ora 15 00
Cand ne intoarcem? Pe 9 aprilie. Calatoria se va face cu masinile proprii.
Care este costul? 390 ron
Ce include? cazarea pentru 2 nopti cu mic dejun si cina din 8 aprilie si 3 fapte frumoase pentru 3 suflete care isi cauta bucuria, zborul, freamatul
Inscrieri: frecventaom@gmail.com sau prin sms la 0755 099 099. Avansul este 50 la suta pana la data de 21 martie.
Fie ca Intelepciunea, Clarul, Iubirea sa ne fie Calauze!!!
Va invit sa tesem impreuna acest drum cu firele rugaciunilor, posturilor, iubirii. Mai jos am asezat acatistul Sfantului Gherontie cel Nebun intru Histos al carui mormant este la manastirea Tismana. Fie ca acest cuvant unit cu cerul sa creasca protectia divina a tarii noastre in fata razboaielor, cutremurelor si a tuturor invaziilor intunecate. Fie ca braul acesta de rugaciuni sa redeschida portile Frasineiului la timpul potrivit!!!!
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Gherontie duhul tău.
Cele pământești părăsind şi jugul cel aspru al nebuniei pentru Hristos luând, Părinte Cuvioase Gherontie, cu rugăciunea pe îngeri ai ajuns, cu postul şi privegherea pe diavoli ai biruit. Pe mulți la pocăință îndemnând din Ierusalimul cel pământesc, la Ierusalimul cel ceresc te-ai mutat, lăsându-ne nouă Sfânt mormântul tău Cuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul 1:
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos, pe crinul cel bine mirositor, odrăslit din Mănăstirea Ciolanu, pe răbdătorul şi înțeleptul Cuvios Gherontie, care din pruncie a luat jugul cel greu al nebuniei pentru Hristos. Răbdând multe scârbe şi osteneli, căruia cu dragoste să-I cântăm: Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Icosul 1:
Învățat-ai Cuvioase dreapta credință de la binecredincioasa ta maică Elena, pe care adesea o vedeai rugânduse lui Dumnezeu cu lacrimi. Te-ai aprins de dragoste Dumnezeiască, încât te rugai lui Dumnezeu neîncetat. Iar noi cu dor îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că din maică bine-credincioasă ai odrăslit;
Bucură-te, că la Mănăstirea Ciolanu ai înflorit;
Bucură-te, că pe Dumnezeu lumii întregi l-ai propovăduit;
Bucură-te, că din Ţara Făgărașului ai răsărit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe scârbe şi bătăi ai suferit;
Bucură-te, că Duhul Sfânt în tine s-a sălășluit;
Bucură-te, că din botez numele Sfântului Gheorghe l-ai primit;
Bucură-te, că Dumnezeu din copilărie te-a ales şi te-a chemat;
Bucură-te, minunatule, veselule şi porumbelule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 2-lea:
Copil fiind, dat-ai fost de părinții tăi la școala primară din sat, unde nu încetai a te ruga lui Dumnezeu. Iar ispititorul pizmuindu-te, nesuferind râvna ta pentru Dumnezeu, îndemna copiii să te bată, care adesea îți umpleau gura cu buruieni. Iar tu Cuvioase cu bărbăție răbdând, cântai lui Dumnezeu Aliluia !
Icosul al 2-lea:
Râvnind Cuvioase viața de mănăstire, te-ai dus la unchiul tău, Părintele Modest, care strălucea cu virtuțile în Mănăstirea Ciolanu, l-ai rugat să te primească și pe tine să fii tuns în viața monahală. Iar el ți-a spus că ești prea mic, să mergi acasă, să porți grijă de sora ta mai mică și de credincioasa ta maică. Iar tu cu multe lacrimi părăsind Mănăstirea, te-ai întors acasă, încercând să te supui ascultării. Iar noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că unchiul tău, Părintele Modest, nu te-a primit în Mănăstire, că nu aveai vârsta potrivită;
Bucură-te, că maica ta Elena, te lua cu ea la munca câmpului;
Bucură-te, că adesea povesteai cum lăsai sapa pe câmp şi alergai la Mănăstire, că nu mai puteai de dorul după Dumnezeu;
Bucură-te, că unchiul tău, Părintele Modest, văzând râvna şi dragostea ta Dumnezeiască, te-a primit în Mănăstire;
Bucură-te, că în Mănăstirea Ciolanu te-ai călugărit, primind numele de Gherontie;
Bucură-te, că din multa ta râvnă după Dumnezeu toată noaptea ai privegheat în rugăciune;
Bucură-te, că ispititorul văzând râvna ta s-a luptat cu tine corp la corp;
Bucură-te, că ispititorul luptându-se cu tine, te-a amenințat că te omoară;
Bucură-te, că te-a strâns de gât şi a doua zi aveai zgârietură la gât din care curgea sânge;
Bucură-te, că tu nu te-ai înfricoșat;
Bucură-te, că răstignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfă;
Bucură-te, că adesea îndemnai la răbdarea lui Iov, plânsul lui Efrem Sirul şi pocăința lui Andrei Criteanul;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 3-lea:
Îmbolnăvindu-se unchiul tău, Părintele Modest, a murit la spital. Apoi îngropat fiind la Mănăstirea Ciolanu, unde se făceau multe minuni şi tămăduiri la mormântul lui. Iar tu Cuvioase rămânând singur, mult l-ai plâns, punându-ţi nădejdea numai în Mila Preabunului Dumnezeu, cântai: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
În acele vremuri vitrege, au venit încercări grele şi peste Biserica noastră ortodoxă, venind un decret care a dat afară din Mănăstire pe toți călugării sub 50 de ani. Povesteai Cuvioase cum v-au băgat într-o încăpere cu două uși. O ușa ducea în duba securității, care ducea la Jilava, iar alta, trebuia să calci pe icoana lui Hristos şi astfel lepădându-te de El, erai pus în libertate. Era multă jale în Mănăstire, iar noi lăudându-te pe tine îți cântăm:
Bucură-te, că te-ai dus cu bucurie în dubă la Jilava;
Bucură-te, că nici un călugăr nu a călcat pe icoana lui Hristos;
Bucură-te, că erai tare bucuros;
Bucură-te, că la închisoare te rugai neîncetat;
Bucură-te, că păzitorii temniței văzându-te s-au mâniat şi la zarcă te-au băgat;
Bucură-te, că zarca era o închisoare în închisoare;
Bucură-te, că povesteai că numai rugăciunea te-a mai ținut viu la zarcă;
Bucură-te, că ţi-ai băgat mâna la tabloul electric, vrând astfel să scapi de chinuri;
Bucură-te, că Maica Domnului ţi s-a arătat deasupra tabloului şi a oprit curentul spunând-ţi: „Tu nu trebuie să mori acum, că ești din neamul nostru şi multă lume vei întoarce la pocăință”;
Bucură-te, că mare dar ţi-a dat Maica Domnului întărindute cu răbdare nemărginită;
Bucură-te, că tare te-ai bucurat şi mult te-ai mângâiat;
Bucură-te, că mai multe nebunii făceai, dându-te de-a tumba peste cap înainte şi înapoi încât păzitorii au încremenit;
Bucură-te, că ei au crezut că din cauza suferinței ai înnebunit;
Bucură-te, că te-au scos din închisoare şi te-au dus la balamuc;
Bucură-te, că ai mărturisit că la balamuc 70 la sută nu erau nebuni, astfel Dumnezeu te-a trimis să-i înveți rugăciunea;
Bucură-te, că ei foarte s-au bucurat;
Bucură-te, că Maica Domnului şi de acolo te-a eliberat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 4-lea:
Toate nevoințele ascetice sunt grele şi se fac cu multă osteneală, mai ales ascultarea. Dar şi mai grea este nebunia pentru Hristos. Fiindcă nebunul pentru Hristos se face lepădătură tuturor, se smerește foarte tare şi calcă cu desăvârșire peste mândrie. El are o chemare deosebită de la Dumnezeu şi este foarte iubit de Dumnezeu, fiindcă pentru dragostea Lui ridică această cruce grea. Iar Dumnezeu pentru multa lui smerenie îi descoperă tainele Sale. Iar noi minunându-ne cântăm: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Nebunia pentru Hristos este cea mai înaltă trăire în Hristos! Nebunul pentru Hristos este o persoană foarte
înaintată duhovnicește, care din multa lui dragoste pentru Hristos ia această nevoință deosebit de aspră, a unei nebunii aparente, care este cea mai mare respingere a celor lumești în care el refuză şi un contact firesc cu lumea, pentru a se despărți în mod desăvârșit de ea. Această chemare excepțională puţini o au. Adesea Dumnezeu îl folosește ca prooroc, chemând oamenii la pocăință. Iar noi bucurându-ne că te-am cunoscut îți cântăm acestea:
Bucură-te, că pe mulți i-ai tras din adâncul pierzării de suflet;
Bucură-te, că te-ai asemănat proorocilor din Vechiul Testament;
Bucură-te, că pentru mântuirea multora, multe bătăi ai răbdat;
Bucură-te, că acestea nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că şi lui Ceaușescu i-ai spus să se pocăiască;
Bucură-te, că în trup fiind de multe ori ai auzit cântare îngerească;
Bucură-te, cel ce cunoșteai gândurile oamenilor;
Bucură-te, că ai fost răpit la cer, care cu multă grijă ai povestit-o unei monahii spunându-i să se roage să mai fii răpit unde ai mai fost, zicând că nu sunt cuvinte să se poată povesti frumusețile de acolo;
Bucură-te, că povesteai cu mult umor, cum trei zile ai fost răpit în rai, iar monahiile din acea Mănăstire credeau că ești bolnav în comă, chemând astfel doctorul să-ţi pună perfuzii;
Bucură-te, că a 4-a zi ţi-ai revenit;
Bucură-te, că şi mai mult te-ai nevoit;
Bucură-te, că erai tare fericit;
Bucură-te, că prin ostenelile şi nevoințele tale, toate darurile Sfântului Duh în tine s-au sălășluit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 5-lea:
Mărturiseai Cuvioase cum după eliberare erai mereu urmărit de securitate şi adesea bătut, încât erai nevoit să rătăcești prin munți şi pustietăți la schiturile cele mai greu accesibile, trăind o viață supraomenească. Toată viața ta fiind un post continuu, rareori primind hrană, iar de multe ori gustând numai de trei ori zicând: că nu numai cu pâine şi apă va trăi omul, ci cu tot Harul, Darul, Graiul sau Cuvântul Domnului, cântând Sfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Străin, pribeag şi călător prin lumea de păcate, ai umblat Cuvioase să întorci oamenii la pocăință, trecând prin lume fără casă, fără masă, fără toiag, după cuvântul Evangheliei, purtând uneori o pungă în care aveai o haină pentru săraci. Nu te-ai îngrijit Cuvioase cu ce te îmbraci sau ce mănânci, știind că Cel ce îmbracă crinii câmpului într-o preafrumoasă podoabă, cum nu te va îmbrăca pe tine? Sau Cel ce hrănește păsările cerului cum nu te va hrăni pe tine care te-ai lăsat cu totul în voia Lui? Iar noi uimindu-ne de atâta lepădare de sine cu dor îți cântăm acestea:
Bucura-te, om ceresc şi înger pământesc;
Bucura-te, om sărac, bogat în fapte bune;
Bucură-te, că vorbeai cu Sfinții ca şi cu niște prieteni;
Bucură-te, că pe mulți i-ai scăpat de nevoi;
Bucură-te, că cereai milostenie să-i ajuți pe cei săraci, adesea schimbându-ți hainele cu ei;
Bucură-te, că pentru Hristos toate le-ai socotit gunoaie;
Bucura-te, cel ce aduci bucurie acolo unde este întristare;
Bucură-te, că numai singură prezenţa ta, umplea sufletul de bucurie;
Bucură-te, Părinte scump al săracilor;
Bucură-te, că pe cele viitoare le vedeai ca şi cum ar fi de faţă;
Bucură-te, că sfinților din vechime ai urmat;
Bucură-te, că totdeauna spre cele cerești ai cugetat;
Bucură-te, că pentru toată lumea te-ai rugat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 6-lea:
Ai umblat Cuvioase prin lume, trecând prin multe Mănăstiri, îndemnând la fapte bune spunând în felul tău
specific: credință, căință, umilință, pocăință, smerenie, milostenie, bunătate şi dragoste, care le cuprinde pe toate. Că multă dragoste aveai Cuvioase, multe neputințe ridicai, sute şi mii de metanii făceai, rugându-te pentru toți oamenii fără osebire, lăudând pe Dumnezeu cu cântare: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Umblând ca un pelerin, poposind din loc în loc, ai ajuns la o Mănăstire de monahii, unde rugat ai fost să viețuiești împreună cu ele, ai spus cu blândețe că: „nu pot să stau într-un loc, pentru că eu nu mă duc unde voiesc, ci unde mă trimite Duhul cel Preasfânt, făcând voia Domnului”, ostenindu-te mult pentru mântuirea multora, făcând multe nebunii pentru a-ţi ascunde Harul. Dar de multe ori erai trădat, pentru că lumina nu se ascunde sub obroc. Iar noi îți cântăm:
Bucură-te, că Mănăstirea Cărbunești te-a îndrăgit;
Bucură-te, că Arhiereii și Preoții te-au iubit;
Bucură-te, că Mănăstirea Albac te-a prețuit;
Bucură-te, că la Mănăstirea Tismana de multe ori ai poposit;
Bucură-te, că şi la Episcopia Devei erai dorit;
Bucură-te, lauda Tismanei şi a Gorjului;
Bucură-te, că şi astăzi din ceruri ești alături de noi;
Bucură-te, că la Schitul Dumbrava ctitor te-ai făcut;
Bucură-te, că pentru Dragostea lui Hristos viața în feciorie ţi-ai petrecut;
Bucură-te, spicule cu roade încărcat;
Bucură-te, că în genunchi te rugai neîncetat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 7-lea:
Vrând să mergi la sfânta Biserică, Cuvioase, împreună cu o monahie, brusc te-ai oprit în loc şi te-ai aruncat în genunchi, spunând o rugăciune către cer cu mâinile în sus. Apoi ai întrebat, ce sărbătoare urmează? Monahia ţi-a spus că Sfântul Nicolae. Iar tu ai zis că nu toți vor mai apuca. Apoi ridicându-te şi făcând trei metanii ai spus că acum a trecut la Domnul Alexei al 2-lea, Patriarhul Moscovei, după care multe săptămâni l-ai pomenit la rugăciune, astfel te rugai pentru întreaga lume şi lui Dumnezeu cântai: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Cine nu te iubea Cuvioase? Sau cine nu se minuna de viața ta cea mai presus de fire? Că spuneai cele viitoare ca şi cum erau de faţă. Iar noi lăudându-te, așa îți cântăm:
Bucură-te, că toate cele zise de tine s-au împlinit;
Bucură-te, că toată fapta bună cu pilda vieții tale, pe toți iai învățat;
Bucură-te, că îndemnai la rugăciune şi milostenie;
Bucură-te, că toți te-au iubit cu osârdie;
Bucură-te, crin al raiului cel mult dorit;
Bucură-te, înfocatule de-a sufletului mântuire;
Bucură-te, comoara neprețuită a călugărilor;
Bucură-te, că s-a mai adăugat o floare rară la buchetul cel bine mirositor al Sfinților români;
Bucură-te, al credinței strămoșești păzitorule;
Bucură-te, al ţării românești apărătorule;
Bucură-te, al Tismanei mijlocitorule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 8-lea:
Te-ai dus Cuvioase plângând la două monahii şi le-ai spus că în trei zile va cădea unul din clopotele cele mari ale Bisericii, iar ele n-au înțeles. Atunci ai zis că te-ai întâlnit cu moartea care înconjura cu repeziciune Mitropolia Olteniei. Iar ele nici așa nu au înțeles. Atunci le-ai spus că în trei zile va muri mitropolitul Nestor şi că multe schimbări se vor face. S-au împlinit toate cele zise de tine. Ai fost şi la înmormântarea lui cerând milostenie ca să ai motiv a te ruga pentru el. Iar noi te rugăm să-ţi aduci aminte şi de noi, ca împreună să cântăm Domnului: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Suferit-ai Cuvioase asemenea proorocilor din vechime, că îndemnat de Duhul Sfânt, provocai întâmplări ca să arăți cele viitoare. Astfel rugându-te cu mâinile în sus în faţa unei persoane care nu te prețuia, te-a lovit în cap cu două cărți puse una peste alta. Iar tu cu durere i-ai prorocit că de azi înainte nu vei mai lovi pe nimeni; şi „în cap m-ai lovit, creierii îți vor ieși”. Iar noi cutremurându-ne de cele întâmplate îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, că proorocirile tale, toate s-au împlinit;
Bucură-te, cu proorocii locuitorule;
Bucură-te, cu mucenicii mult-pătimitorule;
Bucură-te, că de tirani nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că până la moarte ai suferit;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că slava veacului viitor ţi-a fost în ispite şi necazuri mângâierea;
Bucură-te, mărgăritar al Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, comoara cerească a pământului românesc;
Bucură-te, că moartea cu bucurie o așteptai;
Bucură-te, căci cu mintea spre Hristos neîncetat priveai;
Bucură-te, că la limanul odihnei ai ajuns;
Bucură-te, că acolo vezi slava cea de nespus;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 9-lea:
Împărtășindu-te vinerea înainte de Adormirea Maicii Domnului, te-ai rugat Cuvioase în genunchi cocoțat pe un scaun în faţa icoanelor făcând multe închinăciuni şi o, minunile Tale Hristoase, tot spatele tău era bobiţe de mir, de mărimea bobului de mazăre, toate de aceeași mărime şi formă, cu toate că aveai cămașă şi vestă nu s-au amestecat, nici nu s-au luat pe cămașă. Iar tu Cuvioase erai bucuros cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Cine nu se va minuna de înainte-vederea ta Cuvioase, cea mai presus de om? Că ai spus înainte de a pleca în Grecia că primul microbuz nu se va mai întoarce, arătând prin aceasta că se va întâmpla ceva cu el. Fiind autostradă microbuzele mergeau cu viteză maximă, iar tu spuneai mereu că cei dintâi vor fi cei din urmă. La plecare ai făcut rugăciune pentru călătorie şi așa au scăpat cele opt suflete din microbuz cu viață. Au oprit la o benzinărie să alimenteze, iar când să pornească, au constatat că era cardanul rupt, roţile blocate, nu se mai învârteau deloc. Dacă se întâmpla pe autostradă, nimeni nu mai scăpa cu viață. Iar noi iubindu-te, îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că rugăciunea ta mare puterea avea;
Bucură-te, că i-ai spus unei monahii înainte de a se întâmpla;
Bucură-te, că rugăciunea ta nu a îngăduit ca microbuzul să se prăbușească;
Bucură-te, că lângă tine se simțeau în siguranță;
Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea tuturor le-ai arătat;
Bucură-te, că în dreapta credință ai rămas nemișcat;
Bucură-te, că de a ta credință toți s-au minunat;
Bucură-te, ocrotitorul nostru cel mult iubit;
Bucură-te, că roadele tale bine au plăcut lui Hristos;
Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucură-te, crinule de mic crescut în via lui Hristos;
Bucură-te, vulturul raiului cel preafrumos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 10-lea:
În Veneția stând la masă cu grupul, gazda un om cu suflet bun, avea un prieten preot catolic, pe care l-a invitat la masă. Iar catolicul mereu încerca să-şi impună opiniile lui catolice publicate în ziarul zilei. Iar tu Cuvioase strigai mereu peste masă: „da, da, noi trebuie să ne păstram credința”, făcând mereu agitație, să-l încurci pe catolic. Iar ca să sustragi atenția tuturor de la discuție ai turnat din pahar vin negru peste faţa albă de damasc. Apoi ţi-ai luat farfuria în mână să mănânci, ca să nu stai la masă cu ereticii. Apoi te-ai aruncat în genunchi să faci rugăciunea de călătorie, cântând Domnului cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Tânăr fiind Cuvioase cu multă râvnă ai auzit de Sfântul Ardealului, Părintele Arsenie Boca, că multă lume mergea la el pentru sfat, îndreptându-i bine pe calea mântuirii, te-ai dus şi tu dornic de mai multă nevoință. Te-ai aruncat la picioarele lui cerând sfat şi binecuvântare. Iar el privindu-te ţi-a zis doar trei cuvinte: „resteu, resteu, resteu”. Iar tu Cuvioase văzând aceasta, ai plecat îngândurat: „ce sa fie aceasta? Ori mă va lovi cineva cu un resteu în cap şi mă va omorî, ori voi fi tare în credință ca un resteu”. Iar noi știindu-te cu adevărat te lăudăm zicând unele ca acestea:
Bucură-te, că erai mai tare ca un resteu;
Bucură-te, că mare credință aveai în Dumnezeu;
Bucură-te, căci la Părintele Arsenie Papacioc erai mult apreciat;
Bucură-te, că pe Părintele Teofil l-ai iubit;
Bucură-te, că la Părintele Cleopa adeseori te-ai spovedit;
Bucură-te, căci cu Părintele Ilarion Argatu multe taine împărtășeai;
Bucură-te, că ai mărturisit cum te-ai întâlnit cu el când ai fost răpit în rai;
Bucură-te, că unde îi vedeai icoana pe frunte îl sărutai;
Bucura-te, căci cu Părintele Iustin erai prieten apropiat;
Bucură-te, că pe toți marii duhovnici români i-ai lăudat;
Bucură-te, că pe Părintele Arsenie Boca la miezul nopții lai văzut rugându-se în chilie cu tine;
Bucură-te, că amândoi v-aţi rugat pentru lume;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 11-lea:
Scăpat-ai Cuvioase pe un șofer de amendă într-o călătorie cu o mașină. Că oprindu-vă Poliţia, a cerut actele șoferului care nu erau în regulă, dându-i o amendă de 12 milioane. Iar tu te-ai dus la poliţist şi i-ai spus că: „dacă iartă, iertat va fi, dacă nu, iadul îl mănâncă”, spunându-i în șoaptă păcatele lui. Iar el văzându-se vădit nu mai privea decât în pământ şi îndată a anulat amenda, dându-i șoferului o hârtie stampilată cu care mai putea circula încă două săptămâni fără probleme. Iar tu lăudând pe Dumnezeu cântai cu bucurie: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Încă de când erai în viață ai spus Cuvioase: „când aveți nevoie de mine să mă chemați, că eu vin şi vă ajut”. Cu atât mai mult ne vei ajuta acum că te-ai dezlegat de legăturile trupului. Știm că avem în cer un mare rugător către Dumnezeu. Să vii Cuvioase la strigătele noastre precum veneai când erai în viață. Iar noi lăudându-te îți cântăm:
Bucură-te, că cerescul dar de a ajuta prin rugăciune pe cei ce te cinstesc pe tine, de la Domnul ai primit;
Bucură-te, că pe mulți de diferite boli i-ai tămăduit;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, de minuni făcătorule;
Bucură-te, înțeleptule mai înțelept decât toți înțelepții;
Bucură-te, purtătorule preabucuros al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, că cei înțelepți ai lumii sunt nepricepuți;
Bucură-te, că pe stăpânitorul acestui veac prin suferință lai biruit;
Bucură-te, căci câte minuni ai făcut nici nu se pot spune;
Bucură-te, că ai strălucit cu viața mai mult decât soarele în lume;
Bucură-te, Sfinte Precuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 12-lea:
Din multa ta smerenie ţi-ai dorit Cuvioase să ai mormântul în Ţara Sfântă, ca şi după moarte să fii străin între străini, să nu te slăvească nimeni. Dar tu singur ai spus că nu este voia Domnului. Şi astfel te-ai smerit şi te-ai supus voii Sfinte, căci cu mulți ani în urmă, ţi-ai văzut mormântul la Mănăstirea Tismana. Dar știind că plecarea ta la Domnul provoacă multă durere, ai hotărât să te săvârșești la Ierusalim, ca după vestea morții tale să nu rămână tristețe că ai adormit, ci bucurie că te-ai întors în ţară. A fost o mare bucurie şi binecuvântare pentru ţara noastră şi toți cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
A 8-a zi te-ai întors în ţară Cuvioase, iar trupul tău era neatins de stricăciune, arătând prin aceasta că a atins desăvârșirea. Cu mare cinste şi bucurie ai fost primit în Mănăstirea Tismana, unde şi multe minuni ai făcut, tot soborul așteptându-te ca pe o comoară neprețuită. Iar noi rămânând fără grai, de bucurie îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mângâierea cea grabnică a celor ce te doresc;
Bucură-te, că trupul tău ne-ai lăsat nouă ca un adăpost sfințit;
Bucură-te, că întâmpinând moaștele tale, săltăm de bucurie;
Bucură-te, că sărutându-le luăm binecuvântare;
Bucură-te, că atingându-le ne umplem de sfințenie;
Bucură-te, că închinându-ne lor de boli ne izbăvim;
Bucură-te, mlădiță sfântă din neamul românesc;
Bucură-te, podoaba cinului călugăresc;
Bucură-te, că darul şi puterea lui Dumnezeu în tine s-au arătat;
Bucură-te, căci mulți cu lacrimi către tine s-au rugat;
Bucură-te, sluga lui Hristos, care bine te-ai nevoit;
Bucură-te, că nevoințele tale acum au luat sfârșit;
Bucură-te, darul Tismanei cel neprețuit;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 13-lea:
O, preadulcele nostru Cuvioase Gherontie, care pe Dumnezeu din toată inima l-ai iubit, te rugăm să mijlocești pentru noi păcătoșii către Preabunul Dumnezeu, să aflăm milă în ziua judecății, ca mântuindu-ne, împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1:
Învățat-ai Cuvioase dreapta credință de la binecredincioasa ta maică Elena, pe care adesea o vedeai rugânduse lui Dumnezeu cu lacrimi. Te-ai aprins de dragoste Dumnezeiască, încât te rugai lui Dumnezeu neîncetat. Iar noi cu dor îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că din maică bine-credincioasă ai odrăslit;
Bucură-te, că la Mănăstirea Ciolanu ai înflorit;
Bucură-te, că pe Dumnezeu lumii întregi l-ai propovăduit;
Bucură-te, că din Ţara Făgărașului ai răsărit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe scârbe şi bătăi ai suferit;
Bucură-te, că Duhul Sfânt în tine s-a sălășluit;
Bucură-te, că din botez numele Sfântului Gheorghe l-ai primit;
Bucură-te, că Dumnezeu din copilărie te-a ales şi te-a chemat;
Bucură-te, minunatule, veselule şi porumbelule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul 1:
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos, pe crinul cel bine mirositor, odrăslit din Mănăstirea Ciolanu, pe răbdătorul şi înțeleptul Cuvios Gherontie, care din pruncie a luat jugul cel greu al nebuniei pentru Hristos. Răbdând multe scârbe şi osteneli, căruia cu dragoste să-I cântăm: Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Rugăciune către Sfântul Cuvios Gherontie:
Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie, care pe Hristos din copilărie l-ai iubit şi pentru dragostea Lui mult te-ai nevoit, multe scârbe şi ispite ai suferit, iar în viața cea duhovnicească cu darul lui Dumnezeu mult ai sporit. Nu ne uita, rugătorule fierbinte către Dumnezeu pentru toți monahii din lumea întreagă ca şi din ţara noastră şi pentru tot poporul de pretutindenea. Fii grabnic ajutător ca şi când erai în viață, ca prin rugăciunile tale să ne învrednicim şi noi de împărăția cea cerească, împreună cu tine şi cu toți sfinții în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!