Mergeam pe un drum greu de munte, aproape fara suflu, picioarele si mainile fiindu-mi inlacrimate, grele, triste. Manastirea parea sa nu se intrezareasca si faramitura de om din mine se imputinase mult de cand pornise la drum cu trei ani in urma. Parea ca drumul nu se mai sfarsea …si desi parintele din vis imi daduse Binecuvantarea si o vreme parca zburasem acum cand parca eram aproape, foarte aproape…imi simteam finalul, moartea, aproprierea de cele Ceresti. Aveam pana in 50 de ani insa trupul imi era uscat de postire, plecat intr-un fel as spune ca parca nu mai aveam consistenta. M-am asezat un pic langa un palc de flori..incalzindu-mi sufletul si linistindu-mi pasii. Pentru cateva clipe s-au derulat toate momentele din viata aceea cu talcul lor ascuns …topaind parca pe firul destinului: in manastire cu cei 6 frati fiecare cu nevointa lui apoi calugarul ce se ruga ridicandu-se si ma cheamase la el…aici in munti si dupa ce viziunea se repetase intr-o noapte de sange pornisem la drum, venirea mea in manastire dupa o viata rece, distanta, orgolioasa, primirea celui ce avea sa-mi fie Parinte spiritual, noaptea in care fusesera omorati aproape toti….si fuga mea.
Am simtit bucati din trup ca pleaca ..si o energie noua, trup nou intrand in mine si parca imbracat cu o mantie calda. Mi-am auzit numele si un freamat interior si o bucurie m-au invadat. Langa mine era fratele care ma cheamase…..palcul de flori si un cer atat de curat. Manastirea se vedea deodata ….si parca purtat pe brate am pasit in necuvinte..deschizand portile ei. Calugarul……imi zise…te-ai trezit la o noua viata, depasindu-ti limitele. Si iata ca pasirea aceasta grea …si-a avut bucuria ei…caci doar asa ne-am putut regasi. M-a asezat la o masuta mica intr-o chilie cu ferestrele deschise catre Munti si mi-a daruit un pahar de apa si o bucata de paine calda ..si Doamne…a fost cel mai grozav ospat. Si acum …ca ai revenit printre noi..aminteste-ti sa scrii despre locurile acestea si ce vei primi ca buchet de talcuiri. Caci oamenii nu-si stiu putinta aceeasta dumnezeiasca. Deschise un cufar …si apoi o carte si imi arata…ca o pagina vie, Acest Timp. Ne vom regasi doar ca in alte trupuri cu acelasi dor de a incununa timpurile cu Marele Cuvant al Domnului.
Si am pasit in mai multe file…..urmand parca acelasi fir construind alte si alte varfuri. Aceeasi Cale…spuse el, imbratisand Muntii interiori. Doar teserea e diferita…si imi arata sute de vieti apoi doar pe cele cardinale, ochii repetandu-se, urmand Firul. Si totul e Regasire. Si imi arata…o masa cu 3 apoi 5 apoi 7 apoi 12 frati si masa deveni spirala strabatand Timpurile.Si chipurile celor 12 se schimbau doar rolurile ramaneau acelasi. Si spuse…le-am experimentat pe toate si tradatorul si inteleptul si preotul si tot asa cautand triada cereasca din noi, tata-mama-copil, unicitatea radianta. Si de fiecare data mai descoperim ceva, un fir si o tesere noua. Pentru o clipa am vazut toate covoarele- vieti construind o floare si aceasta floare fiind insasi chipul de lumina, tulpina fiind corpul iar petalele, fiind si raze si floare. Si am simtit caldura Soarelui Divin strabatand toate existentele pana la radacina, hranind parca Totul in Noi. Si am soptit…E posibil?
E ….imi spuse fratele ridicandu-se de la Pamant framantand in palmele lui Cerul…
Si imi arata o fila cu cele 9 talcuri si varfuri de Munti. Si toate trebuie atinse inainte sa ne intoarcem Acasa. Cele noua culmi ne construiesc Muntele, insasi Rodirea. Si am vazut un timp cu vesminte somtuoase…..ce deveneau urat mirositoare in timpul noptii. Si pareau ca toate intelegerile vin sa spele acest timp….si calugarul sopti…cand va veti pierde Sensul urcand Falsii Munti si totul va fi Stralucitor atunci va fi Timpul sa trageti Valurile si sa revelati adevarul Munte. Atunci va fi Razboiul cel Sfasietor al Mintilor Luceferizate care va vor fura Zborurile daruindu-va Iluzii. Atunci se vor topi ….aceste zari….si va veti simti pierduti, parasiti, tristi pentru o clipa ….insa va veti trezi …….cu vechi si noi cununi pregatind Noul Pamant si Noua Ramanie si Cuvantul dintru inceput..va va Calauzi. Si cand va fi? Este spuse calugarul…si imi arata…aceasta etapa si multe chipuri schimonosite……apoi…o vale, un munte si un izvor. Si daca va adapati din cele vii….va veti trezi si veti stapani valurile acestei lumi. Si ele cazura…si o tara frumoasa se revela strabatuta de izvoare, plina de pajiti si flori, bucuria inundand Totul. Si pe poalele ei se aflau cei chemati…..revalandu-i varfurile. Si un Soare gratios inunda totul…si putea ivedea in chipuri toate vietile cu batraneatea lor pregatind un timp al Intelepciunii in care Darurile…marile Daruri vor straluci.
Calugarul…imi spuse soptit….Fiti Oameni de Lumini, Graitori Divini, Viuri Divine in actiune.
….
Chilia dispura..la fel manastirea si calugarul…ramasera pentru o clipa florile si o dulceata nespusa a unei frumoase calauziri prin petalele reamintirilor.