„Ţara Luanei” este denumirea metaforică a ţinutului muntos al Buzăului, izvorâtă din legende care de generaţii întregi circulă pe cale orală printre localnici. Se vorbeste astfel despre un rege bătrân care păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer dar si despre o fată frumoasă care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic. Ţara Luanei este localizată în Munţii Buzăului pe raza localităţilor Colţi, Bozioru şi Brăeşti aici fiind aşezări rupestre locuite încă din perioada neolitică dar şi monumente ale naturii, în jurul cărora de-a lungul timpului s-au ţesut numeroase basme şi legende.
Bătrânii povestesc că în vremuri demult uitate, în Munţii Buzăului au trăit cândva uriaşi şi că peste ei domnea un rege atotputernic, bătrân şi înţelept, pe nume Luana. Păzea porţile unei cetăţi cu zidurile până la cer, care era luminată zi şi noapte de soare, locuită de oameni neînfricaţi şi drepţi. Aceştia au trăit mulţi ani fericiţi în spatele zidurilor, fiind tămăduiţi de regele Luana cu apele vii şi moarte din Valea Izvoarelor, până când vrăjmaşii în care de foc i-au atacat şi au distrus soarele ce lumina neîncetat cetatea. Legenda vorbeşte despre dispariţia acestei civilizaţii în urma unui război cu inamici sosiţi în care de foc. Ţara Luanei a fost pârjolită şi lipsită de orice formă de viaţă pentru multă vreme. O altă legendă legată de Ţara Luanei este cea a unei fete frumoase care a venit într-un car de foc pe pământ şi s-a îndrăgostit de un localnic. Luana a reuşit să-i înveţe pe oameni cum să scrie, să citească şi medicină, arătându-le efectele miraculoase ale apelor vii şi moarte din regiune.
………..
Si ascultand aceste legende….ceva din memoria noastra spirituala se va activa aducand la suprafata, amintiri, bucurii, intelegeri.
Calatoria noastra va incepe pe 29 august si va include o salba de locuri minunate. Ne vom caza la Sarata Monteoru pe 29 august urmand ca pe 30 august sa imbratisam Alunisul( fostul templu al zeitei Cibela pe care acum se afla biserica din piatra de la Alunis, chiliile in care s-au nevoit calugarii si tronul lui Zamolxe( varful triunghiului). In aceeasi zi vom merge si la Bozioru pentru a simti energia locuintelor rupestre.
Munţii Buzăului ascund în zona mărginită de localităţile Aluniş, Nucu şi Bozioru aproximativ 30 de locuinţe rupeste. Dintre acestea, cea mai cunoscută este biserica din Aluniş, care funcţionează de peste 700 de ani, fiind una dintre puţinele lăcaşuri săpate în piatră în care încă se mai ţin slujbe. O legendă spune că biserica a fost săpată în stâncă de doi ciobani, îndemnaţi de o forţă divină.
Satul Aluniş se află în comuna Colţi, judeţul Buzău, la aproximativ 150 de kilometri distanţă de Bucureşti. Localitatea este înconjurată de numeroase vestigii rupestre, toate presărate în jurul culmii Ivăneţu, pinten paleogen de circa 1.000 metri înălţime, format din gresie. Printre acestea se află şi o biserică foarte veche, în care preotul săvârşeşte sfintele slujbe şi în zilele noastre. Face parte din circuitul monumentelor rupestre din România. Biserica Aluniş a fost săpată într-un masiv stâncos de către doi ciobani, Vlad şi Simion, pe la anii 1274, 1275. Lăcaşul a fost atestat documentar la anul 1351 şi a fost schit de călugari pâna în 1871, când a devenit biserica satului Aluniş. Aceasta a avut şi are hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Între anii 1840 şi 1850, s-a construit pridvorul de lemn la intrarea în biserică. Acesta se află în exteriorul stâncii şi este perpendicular pe biserica săpată în piatră. Naosul şi altarul sunt săpate în stâncă, cu tavan boltit, despărţite de doi pilaştri. Pe unul scrie cu chirilice „Ma(teio) leat 7056” (1548). Pe peretele nordic al altarului se află altă inscripţie, în paleoslavă, din care se disting doar numele ctitorilor legendari Simion şi Vlad, precum şi al ieromonahului Daniil. După anul 1871, lăcaşul creştin a devenit biserică parohială, aşa cum este şi în prezent. Biserica are formă de navă, cu tavan boltit. Absida altarului este mică, prevazută cu Sfânta Masă, Proscomidiar, firide pentru vase cultice, precum şi cu fereastră. Naosul are de asemenea fereastră, pentru iluminarea stranei cântăreţului şi pentru aerisire.
În anul 1870, s-a pus o catapeteasmă din lemn de stejar, cu icoane din tablă de zinc, de către ieromonahul Eftimie Ciolăneanu. Pridvorul-pronaos este împodobit cu picturi, tot pe tablă de zinc. Biserica face parte dintr-un complex care este format din biserică, două chilii săpate în stâncă şi încă cinci nedatabile, din care trei neterminate, una astupată cu bolovani şi alta pe culme, pentru străjuire.
Documentele istorice care fac referire la această biserică datează din Evul Mediu şi constau în danii, litigii şi acte comerciale. Printre ele se află şi un hrisov al domnitorului Mihnea Turcitul, din 1586-1587, prin care soţia lui, doamna Neaga, înzestrează schitul, făcându-l mănăstire. Din documente, mai aflăm că între anii 1649 – 1668 are loc o lărgire a bisericii iniţiale şi apar litigii cu moşnenii din Sibiciu. În secolul al XVII-lea sunt consemnate litigii cu moşnenii din Scăeni, care recunosc încălcarea hotarelor şi dau în 1652 „pentru odihna mănăstirii” un zapis că „nu avem treabă” în lacul lui Samar, al Alunişului. În 1699, Tudor cu feciorii vinde 60 stanjeni „ocina bună şi dreapta” la Bozior în Scaeni. Potrivit legendei, biserica a fost săpată în stâncă de doi ciobani, Vlad şi Simion, care îşi păşteau turmele prin aceste locuri. Se zice că unul dintre păstori a avut un vis în care era îndemnat să sape în piatră, într-un anume loc, deoarece acolo va găsi icoana Sfintei Fecioare Maria. Ciobanul a făcut întocmai şi a găsit, într-adevăr, icoana. Acest fapt l-a determinat să sape încăperea bisericii, împreună cu celălalt cioban şi cu ajutorul nemijlocit al sătenilor.
Vom continua cu …..
Grota Fundul Peşterii
Grota Fundul Pesterii, Nucu-Bozioru, grotă natural amenajată pentru locuire, sub aspect ştiinţific, cea mai importantă din punct de vedere istoric dintre toate aşezările rupestre din cadrul faimosului ansamblu religios Aluniş-Nucu-Rugionoasa, un vechi templu al fertilităţii, o adevărată nestemată ce atinge valoare mondială prin arta parietală rupestră realizată aici. Vine cu manifestări spirituale incă din neoliticul final (4000 ani î.Hr.) şi se remarcă printr-o mare varietate de reprezentări (aprox. 137 incizii), diverse tipuri de arme, îndeosebi pumnale, vârfuri de lănci, vârfuri de suliţă, lame cu franjuri, halebarde, desene solare, dar şi desene şi inscripţii de ordin creştin, spaţiul fiind folosit, începând cu sec. IV d.Hr., de mai multe generaţii de călugări.
Chilia lui Dionisie
Chilia lui Dionisie Torcătorul se afla la Nucu-Bozioru, locuinţă monahală, folosită pe linie creştinească începând cu sec III-IV d. Hr., până în sec. XIX. A primit numele ultimului schimnic, Dionisie, cel care, se povesteşte, se întreţinea torcând lână. Sihastrul Dionisie a trăit peste 30 de ani. La baza peșterii au fost cândva construite chilii de lemn, iar Dionisie a amenajata și locuit așezarea în secolul XIV.
Schitul Fundătura
Asezat într-un pitoresc inedit, menţinea cel mai bine viaţa isihastă în linişte şi rugăciune. Situată la 2 km de satul Nucu, cu hramul Schimbarea la Faţă, săpată într-un bolovan în formă paralelipipedică la poalele culmii Crucea Spătarului, se ridica în mijlocul unei poieni tăinuite , astăzi, spaţiu împădurit. Vechile uitilităţi sunt greu de stabilit dar , din punct de vedere creştinesc, Fundătura se înscrie în acea categorie de bisericuţe rupestre a căror datare nu poate fi coborâtă sub sec. XI şi care au dispărut în sec. XIX.
Piatra Îngăurită
Piatra Îngăurită, Nucu-Bozioru, se înscrie în rândul lăcaşurilor de cult apărute în perioada sec. IV-VI d.Hr, având ca dovadă crucea de tip „Malta”, incizată pe masa din piatră a altarului. Se remarcă o lărgire ulterioară a spaţiului interior, ca urmare, probabil, a reamenajării drept lăcaş de cult creştin.
Si vom vedea, simti, atinge si alte locuri cu suflet din trena Luanei.
Calatoria va include: muzeul chihlimbarului, triunghiul de la Alunis, poarta Shambalei de la Bozioru, chiliile anahoretilor, piatra ingaurita, Siriul( pe 31 august) Vom pleca pe 29 august si ne vom intoarce pe 31 august. Acest vals se va face cu masini proprii.
Costul este de 570 ron/ pers incluzand: cazare 2 nopti, ghidarea facuta de catre Diana Gavrila, micul dejun
(Ne vom intalni la Sarata Monteoru duminica urmand ca luni si marti( 30 si 31 august) sa fim cu Diana Gavrila pe dealuri, imbratisand locuintele rupestre). In alti ani obisnuiam ca in week-end sa fim in aceasta zona de aceasta data Diana Gavrila ne poate insoti doar luni si marti. In plus fata de alte calatorii vom explora Siriul, pe 31 august. Va recomand pentru aceasta dezvelire, ghetute sau adidasi corespunzatori, bucurie si multa deschidere).
Inscrierile se fac pe frecventaom@gmail.com pana la data de 3 august cu plata unui avans de 50 la suta