Am fost facuta pioner la AdamClisi..adica in templul primului Om, numit Adam si ori de cate ori m-am oprit aici( cu grupurile) in biserica si in templu am simtit Locul dandu-si Mainile prin Noi, Manastirea chemand la Nunta…pe jertfitori, copacii, istoriile, timpurile asa cum au fost …in acest Acum biserica Sfantului Apostol Filip cautandu-si Chipul, caci manastirea a ars (acum cativa ani) si inca multe Radiante isi cauta Locul, Culoarea, Noua Poveste.Si ori de cate ori vin aici in biserica veche cu bolta-Cerul si zidurile cu franturi de chipuri vad Omul din Acum rupt, zdrentuit, sfasiat, nerodit, neinflorit mancat de Focul Sexual sau Focul Banilor sau Focul Astral, bantuit de Nori si necasatorit cu bolta Cerului cautandu-si cu telefonul in mana sau doar ambitios…Chipul.
Si templul acesta dintru Inceput unde au fost martirizati multi sfinti ne vorbeste despre luptele interioare si cele exterioare, despre pierderile de suflet, despre ruptura dintre Cer si Pamant, despre omul macinat dar si despre Regasire pe bolta unui Cer care nu este cutumizat, patratit, sufocat de reguli si frici. Si cand pasesc in campul acestei manastiri ma vad Sfera-Om cu o Cruce frumoasa strabatand Timpul si Viurile Triunghiului Divin graind prin Noi si Toti o Hora de Sfere coborand sa experimentam Pamantul pe multe bucati de Drum reintalnindu-ne in diferire ipostaze, reamintirile inflorind si rodind in locuri Christice. Si revenirea aceasta la AdamClisi in templul primului Om ne face sa simtim ca Lumina Domnului este Vie, Puternica, Intaritoare legand toate epocile intre ele prin Om insa nu orice fel de om, ci Trinitatea radianta, puternica, Vie, Triunghiul Graitor din Sfera-Om.
Si in acest Cerc cu Miezul-Spirit si Sufletul casatorit cu Cerul o hora de Intelesuri povestesc, un munte de graimi, sopotesc. Si nu am putea Fi si copiii si tati si mame, Treimi in Unime daca nu am experimenta fiica curgatoare, mama iubitoare si tatal graitor caci asa se aseza in noi Templul Om si din centrul lui tasnesc, pe Raze Graitoare…multiple intelesuri!!!