Mergand cu ochii zambind, muntii sunt minunate calauze in a ajunge la Temple mai intai imbratisandu-i apoi multumindu-le apoi mangaindu-le cu sufletul…. maretia, frumusetea, supletea.
Era o zi foarte calduroasa cand am inceput urcusul mergand catre Templul Fetelor Albe. Un vant duios ne-a urat Bun Venit si deodata sprinteneala, bucuria, fosnetul s-au unit toate, onorand Drumul. Sunt 7 bariere pana ajungi la Templu iar acolo te asteapta, o floare alba cu 8 petale, fiecare petala fiind plina de inscrisuri vii care ating chipul acestor timpuri. Vechile preotese au activat candva aici o spirala de lumini ce unesc Cerul cu Pamantul, in timpul noptii dar si in timpul zilei, calatorii animati putand simti energia-proaspata cum le trece ca o racoare dar si ca o plinatate prin structuri. Te asezi Graal, adica Cupa si lasi cantecul vantului, spirala si floarea cu 8 petale sa te ghideze. Pentru cateva secunde ………..pasesti in lumea Preoteselor care stiau glasul florilor, comunicau cu Soarele, decriptau Cerul, activau cristalele, calatoreau in transa, practicau comuniunea, inchideau si deschideau pantele muntilor, dezveleau bucuriile ceresti, cantau cu natura, stiau sa asculte vantul, scriau fara cuvinte. O adancire….se deschide in tine…ca o brazda inteleptita. Pe aici am trecut cu Toatele si acum ne intoarcem la izvorul pur fiecare pe raza ei dezvelind frumusetea soarelui divin.
Stand in floarea alba am vazut egregoarele luptand, pamantul macinat, natura framantata, aerul clocotind, o scuturare si o cernere, facand loc ordinii divine urmate de curatenia lumeasca. Mai multe fragmente de imagini se tineau de mana ca o hora: flori negre adica virusi care afectau reteau energetica a oamenilor, otravuri care contruiau gauri din ce in ce mai mari sfartecand natura si Omul, focuri malefice, ape tulburate, izvoare infectate, o slobozenie de marturisiri mincinoase, multe nave care se materializau si de materializau lasand niste entitati mici cu forme hidoase sa ne intre in creiere si in suflete, un aer perfid coborat prin cele sase perdele pe toata planeta care se zbatea ….iar in spate …….dincolo de clocot, sase nuclee cenusii apartinand Soarelui Negru, civilizatiile care nu au iubire si nici lumina dar care sunt foarte inteligente, manipuland mintea si sufletele de pe Geea. Si razboiul continua intr-un ras clocotitor ce isi infingea coltii in aproape toate tarile. Deodata am vazut un car cu foc care intr-o joaca a lasat 9 fire de lumina aurie sa sa teasa laolalta cu virtutile noastre, Ingeri si Oameni …… sa dea nastere covorului Unimii si patriei Graalului …teserea aceastea fiind vie, zi de zi, prin toate rugaciunile, invocatiile, meditiile noastre. Si acest vesmant crestea ca o rochie aurie, mai intai clopotul apoi manecile si apoi am ajuns la cap……la Dumnezeul-Mama care isi intinse bratele peste toate fiicele si fii spunand: Se spala si rochitele voastre, se spala pamantul, se cerne graul de neghina, se curata timpul. Pasiti in reteaua christica, in versul divin unde veti fi protejati de toate razboaiele. O alta imagine isi croi drum spre sufletul meu: vehicule de lumina care mergeau la putina distanta de pamant, vizibile, jucause, salutare pentru Noua Lume plimbandu-se printre munti mici, ape albastre, un cer graitor si oamenii cu chip divinatoriu. Parea ca totul are o stralucire aparte, vie, calduroasa. M-am apropiat de o nava mica albastra. ….Poti merge sa vizitezi fundul marilor….spuse o voce usoara, spiritul navei. Putem sa ne plimbam la suprafata sau in adancuri. Am pornit gandul si nava m-a dus la muntele auriu care ma chema de undeva din hora muntilor ce parca graiau atat de Aproape. Aici, mai multi oameni….urcau, cu bucurie si plinatate aducand din darurile lor. Toate navele ramaneau undeva pe o platforma drumul trecand prin 12 porti pana la Cel Prea Inalt, Domnul Timpurilor, Isus Hristos. Ne-am apropiat de Cupa cea mare din care rasarea un soare odihnitor, nimic aprig, nimic focos. Am lasat tasanirea sa ne atinga ca o apa aurie…urcand prin toti pana cand la nivelul chakrei 8 deschizand ochii eram doar viime, ocean auriu, plinatate christica. Un unic corp, viind, o unica casa. Pluteam, viiam, Unul-Una.
Apoi m-a apropiat de o harta a Geei, ce trecuse prin Prefacere fiind acum doar pamant regasit unit cu marele Sens, Geea Inaltata. Harta continea 8 aspectele ale ai …eu fiind acum cu ochii de lumina pe ultimul. Parea ca fiecare om putea sa vada, sa inteleaga la nivelul misiunii comune, colective, unitare. Mai multe spirale de diferite culori unind temple si munti de supralumi creeau un fel de dans ceresc. Totul in Comuniune. Si oamenii paseau pe aceste spirale, lasand razboiul in spate pe fiecare cerc primind alte initieri, intelegeri, integrari. La baza spiralelor erau mult foc Sus aceasta patrie cereasca de unde puteai sa vezi jocul acestor anotimpuri si multe pace, bucurie, regasire. M-am apropiat de spirala alba care tasnea din floarea alba cu irizatii aurii unind mai multe temple intre ele ca niste stalpi de lumina ce priveau zborul, ajutand pamantenii sa-si capete chipul ceresc. Aici mai multe fiice teseau din rugaciuni sau invocatii sau meditatii….covoare divine un cantec suav legand timpurile intre ele daltuind Clipa. Conul prezentei imbratisa spirala, timpul deveni un copil ce se nastea prin noi toate iar realitatea o fiica cu chipul radiant, stralucind de caldura, frumusete, intelepciune. Noul Pamant si Noul Cer unite prin sufletele noastre. Cuvantati in vers divin, imbratisati, iubiti. Noua lume se naste in bratele vii, cu fiecare cuvant, cu fiecare bucurie, cu fiecare fapta inaltatoare. Cupa ii atinse pe toti….lumina aurie scaldand mai multe planete, Trecerea, Regasirea, Totul. Un unic chip al iubirii zambea din tot. Pe Geea inaltata…….izvoarele vii, verdele, curgerea matasea privirea celor ce trecusera prin Prefacere.
Acasa, Acasa, Acasa.