Cand spui da unei tari e important sa fii atenta la centrii care graiesc prin tine. Ce parti isi doresc sa ajunga acolo? E Fifi printesita? E Domnul amator de placeri? E Gigi care vrea sa-si piarda mintile? E sufletul tau care zburda? E o lucrare cereasca ce tine de centrii superiori? Una este sa pleci din chemare si alta pentru senzatii, placeri, experiente pitice. Desi iubesc tarile sarace cu mari daruri spirituale si Olanda nu se afla pe aceasta harta….cand sotul meu m-a intrebat daca vreau sa merg raspunsul a tasnit fara ca mintea sa mai intervina. Trebuie sa fiu acolo. Nu stiam atunci pentru ce…insa aveam sa aflu din aproape in aproape. Si de cand am pasit…am inceput sa asez daruri pretutindeni ca si cum as plantat flori invizibile in acest sol primitor. Ceva mai presus decat mine…m-a ghidat intr-un mod minunat astfel ca valsul primei zile a fost inspirat de casa lui Rembrandt, gradina botanica, canalele pline de culori si multe biciclete care iti anima zambetul.
Cand am ajuns prima data aici la 25-26 de ani ( mai bine de 20 de ani) si am fost plimbata prin Red District Lighit, o depresie uriasa m-a invadat pentru cateva clipe si intreg corpul meu durere a tipat. Am perceput sublumile intrupate in fel si chip si triunghiurile de patimi graind la tot pasul: sex-droguri-bautura si aceasta ceata parea ca pluteste pe toate chipurile chiar din varste foarte mici. Acel cenusiu intunecat era coroana Amsterdamului, un fel de impletitura de entitati oribile care se asezau pe ch 6 si ch 4 generand praful mintii si ceata inimii, in care intrau multi oameni, turisti sau localnici care vrajiti isi lasau parti din suflet pentru a fuma canabis sau a bea pana dimineata sau a-si pierde mintile in petreceri desantate.
A doua oara cand am ajuns in Amsterdam era in 2013 dupa 15 zile de conectie in Peru…..o mica oprire…..Eram cu totii incarcati de lumina asa ca am ales sa mergem cu barca pe canale si sa ne bucuram de privelisti lasand din darurile primite….si acestui loc. Desi percepeam sublumile la tot pasul pentru ca mirosul de canabis e una cu strada, alegeam constient sa vad partea frumoasa a povestii si sa asez pe fruntea acestui loc…..bucurii ceresti, daruri inaltatoare, graimi divine.
Apoi zilele acestea( a treia oara si inchidere de triunghi)….am simtit sa lucrez …cu potentialitatile nedezvelite ale locului sa contribui si de aici la braul de daruri al planetei.
Si apa, florile, copiii sustin aceasta lucrare de Trecere pentru a da glas unor Porti de Lumina.
Ziua de 13 oct am inceput-o mergand pe strazi si lasand invocatii, daruri, lucrand cu reteaua. Mai multe anotimpuri s-au strans intr-o singura zi…si doar la final in jurul orei 18 00….am vazut Soarele. Desi simteam cetele, iaduri intrupate, mirosurile de bautura si canabil la tot pasul, copilul zburator din mine …….cauta locurile frumoase si curate de unde conurile de lumina pot fi extinse. E ca cum ai pune un cort pe un deal si de aici ai face un templu. Reteaua Olandei este plina de gauri ca o stofa rupta in multe locuri…..si asta pentru ca oamenii sunt focusati in mod special pe a-si face temele centrilor inferiori. Natura sustine locul insa este nevoie de multe fire de lumina pentru ca aceste gauri sa fie tesute si Olanda sa nu dispara sub ape …peste ceva timp.
Desi pare un spatiu deschis ce gazduieste toate religiile, sectele, denomiile si cateva scoli de spiritualitate exista un capac de entitati intunecate ce nu iti permit sa te ridici mai mult de cerul 5. Un fel de zid ce te opreste. Si acest zid este emanatia orgoliului, impietririi, atasamentelor, hedonismelor, cautarilor sterile.
Pasind pe strazi cu florile in suflet am simtit sa las ceva din gradina darurilor…peste tot. Si am pornit cu Braul Maicii asezand in centru Florile de Lumina, Fantana ei Limpezitoare apoi Camasa Mariei Magdalena, Sfantul Acoperament, Camasa lui Isus si am imbracat locul in Coloana Iubirii Divine. Si reteaua mi-a raspuns imediat……ghizii dezvelindu-mi locurile care sustin Noul Pamant, chipul celest care se vrea a fi inviorat, revelat de dincolo de cete, hranit.
Deasupra casei lui Rembrand exista 3 sfere de lumina iar de jur imprejurul Gradinii Botanice sunt multe entitati de lumina care iti varsa in suflet, bucurie, iubire, pace.
Tesand cu aceste sfere si entitati de lumina……am simtit covorul nou, cel care uneste Noul Cerul de Noul Pamant ..pe care pasesc noii oameni, luminand zarile …cu darurile lor.
Imbratisati locurile, rugati-va, aduceti Omul Nou si daruri de lumina…oriunde ati fi!!!!