Eram in metrou tinand o carte frumoasa in mana si deschizand-o intuitiv am ajuns la cateva pasaje legate de sfintii nostri, parintii nostri intru Unime, nevoitorii, harnicii, sustinatorii acestor meleaguri.
Si m-am transportat mergand pe urmele lor intr-un taram alb argintat inmiresmat, cu ape ce descriau geometrii, piane ce cantau atingand tandru intregul cadru, pomi multicolori, adieri usoare blande trilulite, racoare si dulceata in acelasi timp. M-am asezat pe o bancuta si am privit.
Peisajul se misca inserand culori si sunete in drag ceresc.
Am simtit sa intreb unde Sunt?!…..Cu noi alaturi. Ne-ai chemat.
Am vazut deodata chipuri frumoase, radiante si dintre toti un nume m-a atintit, parintele Arsenie Boca.
Sunt prea mica sa va privesc. As vrea doar sa va multumesc pentru toata rodirea aceasta pe care mi-o aduceti in suflet doar pentru faptul ca ati fost Aici, nascatori ai acestor minunate Meleaguri, Modelatori ai sufletului romanesc, Faclii.
In drag ceresc ne-am intalnit. Impreuna suntem Una.
I-am vazut cum au desenat un cerc de lumina si cum in cantecul cerurilor, au inmultit la centru Ceva, ce nu puteam vedeam insa desluseam ca este o nastere in Impreuna-Una.
Apoi cercul s-a deschis si o mana draga m-a invitat sa merg sa vad, sa primesc Rostul acestei Intalniri. In mijloc era un pom mic cu un singur mar. Am privit zambind si i-am cautat cu privirea incercand sa inteleg…..In sufletul meu se derula un lucru pe care il repetam adeseori cu bucurie. Sa fiu la batranete ca marul ramanesc, chircit la suprafata si dulce si minunat pe dinauntru. Autentic.
Parca intuituindu mi gandul, un calugar cu trupul mic insa cu chipul radiant si frumos ca cea mai de neuitat icoana, imi spuse…
E tara noastra, un pom mic insa puternic in devenire si lucrarea ta, merisorul acesta.
Acum priveste mai departe. O livada s-a conturat in drag mare cu fructe multe si frumoase, pasari care cantau si multa mireasma.
Aici ne-am intalnit. In fiecare rod. Dar cata nerecunoastere. Cata uitare. Aici suntem Toti.
Am privit coplesita. Fiecare fruct parca avea un cod al lui, o vibratie a lui, o chemare. Atata rodire. E livada noastra am ingaimat? A noastra, intoarceti-va la radacini si fiti plini de recunostiinta, drag si bucurata-smerenie.
Rodirea aceasta se desface doar in plinul sufletului doar cand s-a implinit Omul, s-a Indumnezeit.
Ce sa le spun Semenilor……Sfinti Parinti?
Sa nu uite Copacul care sunt si Livada. Impreuna suntem Una.
Apoi am vazut in Centru un fruct minunat imbracat in toate culorile cerului. N-am apucat sa raspund si parintele Arsenie mi-a zis….
E ceva ce va sa vina. Insasi Fructul vietii Indumnezeite. Cultiva-ti-l in voi. Aceasta este Vremea.
Ce talc are acest fruct pentru Ramania?
E Timp nou, Noul Pamant, insasi Versul.
Ramania s-a innoit si in rolul ei unificator si tarile-surori intra in Rodire.
Ceea ce am vazut mai devreme in cerc de lumina, cine erau?
Calugarii-sustinatori, Facliile.
Si am mai zarit si altceva, un cerc bland din sfere colorate, venite in lucrare, in fata voastra, protejate de voi, frumos asistate.
Erau tarile, sufletele lor.
Parinte unde sa las fructul acesta? Oriunde pe planeta, in locul care te cheama….
Si cum sa-l las? In drag ceresc, cu noi alaturi in aceasta tainica rodire. Livada suntem noi, Impreuna-Una.
Parinte, ce sa pun pe Cale ca sa invie Omul?
Cuvant bun si tandra pornire de deslusi in orice ratacire, Cerul.
Parinte as vrea sa te adancesc mai mult in suflet, sa te simt in orice ruga.
Doar cheama ma si vei sti. In scris vei deslusi, Dragul.
Ce rost sa mai adaug acestei Intalniri?
Sa va priviti radacinile cu drag si sa deslusiti Fructul in Tot si Toate. Chemarea e in Voi iar noi va suntem Alaturi.