Cand eram mica intre 5 si 14 ani, parintii mei mandri de faptul ca recitam frumos, scriam poezii, decoram, faceam felicitari si alte lucruri, ma obligau in toate vizitele lor sa joc anumite roluri, sa spun povesti, sa fac spectacole, sa distrez gazdele, pe scurt sa imi desfasor inzestrarile si ei sa culeaga aplauzele.

Erau multe momente in care refuzam, plangeam, ma retrageam in mine sau ii caricaturizam….Nu imi placea sa mi ceara sa spun o anumita poezie sau sa intru in pielea unui personaj.

Citeste Nu va obligati copiii….Lasati-i sa Fie! pe FrecventaOm.