Ma scol adeseori in puterea noptii si ma las mangaiata de triunghiurile de lumanari pe care le aprind in fata mea, crescand cu ele, rotunjindu-ma.
Privindu-le observ ca mainile lor se ating, apare un dans al flacarilor, apoi valsul puterilor animate de ele, apoi totul creste, dospeste si trei sfere incep sa se suprapuna, sa fuzioneze, legand Cerul si Pamantul, glasuind, unindu-se cu Totul.
Si cand Centrul meu a fost atins de Valsul lor, stiu in Unime ca chemarea va deveni realitate la timpul potrivit si rodul va atinge mai multe suflete.
Uneori desenez cercuri de triunghiuri-flacari si ma las despletita de aceasta spirala intregitoare. Scriu si ma asez, scriu si valsez, scriu si calatoresc. Flacarile parca mangaie trupul creativitatii, il rotunjesc, il ajuta sa creasca.
De multe ori simt ca articolele, calatorile, initierile au fost mosite in cercuri de triunghiuri-lumini, sensuri boltitoare inserandu-se in ele din insasi glasul auriu-mov-alb al focului.
Privind lumanarile circulare si tasnirea tandra a viului parca triunghiurile coc spirale de sens si varful lor devine marea intalnire cu Sfera Centrala de unde Izvorul Creatiei, curge peste tot si toate….
Zambet si plutire, glas si nemurire…..