Cand visul se intoarce atingandu-mi Centrul, il tin in palme de lumina, ii simt textura, il las sa graiasca.
Nu ma grabesc.Las dospirea sa se faca in timpul optim.
Apoi iau nucleele lui de lumina si le asez in triunghiuri de lumina rugand aceste calauze sa ma insoteasca in lucrare.
Un vis care mi s-a dezvelit din aproape in aproape, razele lui atingandu-mi intreaga viata a fost acesta…Desi am mai scris despre el, el revenind… am inteles ca alte nuclee de lumina se aseaza in trena intelegerii si ele sunt pentru noi toti in bucuria Unimii…..
Temelia unui templu erau Mosii, zidurile erau istoria in dragul regasirii, ingerii si ghizii legand in lucrare, etapele iar acoperisul era insa Cerul in dezvelire de un albastru imens in marea marturisire a Unimii.
Treptele erau greu de urcat si multi lupi ii asteptau pe cei nepregatiti…. insa in dezvelire lupii deveneau caluze care deschideau Usile, invitandu-te in Lucrare.
Pe toate partile templului se aflau scari cu trepte mai mari sau mai mici, unele foarte late. Erau multi oameni agatati de cate o treapta stand acolo, aproape stalagmizati altii erau grabiti, altii doar pluteau, altii mergeau cu atentie si ravna.
In ochiul dezvelit al Templului cativa patrunsi de Sens atingeau peretii si se transportau zamislind parca Versul.
In centru un con de lumina aurie inunda o masa rotunda alba de piatra. Pe ea era Graalul, Cununa Preotesei, Coroana Preotilor si multe alte daruri dintru Inceput.
De jur imprejur se asezau Oameni si Ghizii lor, simplu, cu drag si recunostiinta, rescriind.
Peretii se schimbau in acest exercitiu al recunoasterii iar Bolta cuvanta.O melodie blanda a insasi sufletelor in reintalnire inunda totul si ea avea acorduri stiute, blande, adancitoare.
Melodia curgea ca o trena pana la ultimul Om atingandu-i Centrul in Dezvelire.
Si era chemat la aceeasi Masa, Templul radiind cu Fiecare in Sfant Numele tau.
In momente stiute, glasuitorii atingeau masa, insasi Taina si Graalul cuvanta….
Si erau alte si alte ambrozii care parca atingeau Centrul Omului si chipurile tuturor se schimbau radiind, aurind parca Templul.
Din cand in cand Cununa sau Coroana atingea un om sau o trinitate sau un grup mai mare si versul lor interior se schimba, hidratand si Cerul si Pamantul.
In intalnirea cu darurile, Cavalerii atingeau peretii care deveneau cristalini si unduitori ducand parca mesajul pana Departe. Si ele pe raze hraneau veacurile, insailand oameni si evenimente in talcul lor cel mai inalt.
Cand timpul a ajuns la noi, am vazut cum templul a radiat ca un soare, Graalul inundand frumoasele impletituri pe care darurile in lana timpului le asezasera.Oamenii urcau mai repede, paseau in Maretie, Fiind.
In ochiul divin templul se rotea, atingand pe raze Totul.