Privind Omul neintarit de comunicarea cu Dumnezeu observ ca exterioritatea il fura, il guverneaza, ii apasa aripile. Invidia venita din comparatie, sindromul brand-urilor, agitatia din jurul lui a demonstra construiesc o colivie in care micul om se zbate atins de gura targului, pus la colt de anonimat, inrobit si ros de ambitii, asteptari, dorinte. Aici in aceasta zabrelire intalnim persona( coaja) sau personalitatea care se lupta pentru imagine care alearga dupa recunoastere. care este vie doar cand evenimentialul triumfa. Si nu vine nimeni in aceasta periferie care sa-i ostoiasca betia de a avea, nimeni care sa-i aduca un tron si o coronita, nimeni care sa-l asculte. Acesta este omul agatat de forme, mancat de ce spun sau fac ceilalti, suferind de boala exterioritatii, agitat ca nu poate aseza evenimentele in linia asteptarilor lui.
De la exterior catre Centru…..drumul poate fi simplu…marcat de intrebari-introspectii-bucurie sau rugaciune-meditatie-contemplatie sau pace-armonie-intelepciune. Triadele formate din virtuti sau cautari sau instrumente divine alchimizeaza formele, aduc prin dezvelire si reamintire……continuturi vii, dezvaluie esente.
Omul cu O mare se muta din forma in continut si apoi in Centrul lui …..in viul christic calauzit de Cine sunt?
Starea de miezificare sau opera de centrare incepe prin interioritate. Sa ma asez in mine si sa contemplu …..Omul.
Atunci cand plecam dincolo…adica ne mutam in alte lumi fara corp fizic cel mai greu lucru este sa ne intalnim cu noi …dezbracati de faima, fara aplauze si case…trecand prin cei ramasi fara sa ne vada si sa ne auda tipanadu-ne singuratatea din astralul inferior.
Cand nu va vede nimeni ……si sunteti doar voi cu voi…starea aceea va apropie cel mai mult de MIEZ. La inceput va vor speria propriile ganduri…dupa care constienti veti descoperi ….rasaritul interior, radianta centrului, bucuria miezificarii prin contemplatie, rugaciune, meditatie. Nu trebuie sa asteptati o stare….ci sa va deschideti pentru a contempla imensitatea interioara.
Incepeti prin a va plimba in natura sau a ramane in biserica un pic dupa slujba……. a sta in gradina ….a privi rasaritul.
Nu va grabiti. Lasati razele Christului interior sa se dezvaluie….din aproape in aproape. Scanteia divina ..inflorita de flacara iubirii divine va aprinde Interiorul, va desfunda ochii….va activa copacul interior.
Omul cu O mare…aduce din miez in exterioritate…plinatatea fara margini, bucuria fara conditii, iubirea nelimitata!!!!Indrazniti sa pasiti in …..Miez!!!!